Sunt intr-un cort verde. Mi-era frig si mi-am acoperit umerii cu patura in patratele, care imi aminteste de o alta patura, rosie, de acasa. Camera mea e plina de amintiri, de hartiute, poze, frunze uscate si statui, autografe de demult si un sertar cu cheie. Nici eu nu mai stiu ce e in sertarul ala, prostii, nu mai sunt secrete, poate doar cele 5 jurnale pe care le-am tot inceput si continuat pe diferite perioade de timp.…
nu pot face nimic in linistea asta… un radio, o muzica, un zgomot ceva… cel mai mult ma intriga soferii de taxi care isi duc existenta in masina cu miros de brad/lalele/etc fara un zgomot de fond. sunt mult mai eficienta cu o melodie in urechi, decat auzind doar tastatura ciocanind din cand in cand si zgomotul surd al aerului conditionat.…
M-am dus sa spal o farfurioara si in timp ce vedeam cum se duce urma de cafea de pe ea, pentru doua secunde am auzit doar sunetul apei si in maini mi-a aparut un costum de baie. Am inchis robinetul si m-am vazut mergand spre balcon pentru a pune la uscat prosopul cu urme de nisip, simtindu-mi pielea obosita de soare.…
Daca as fuma asta ar fi momentul in care m-as ridica oarecum enervata din pat, as crapa geamul cat sa-mi incapa incheietura mainii, dar nu mai mult – mi-e frig, si as alunga gandurile cu o ameteala artificiala. Asa ca mananc o mandarina, cautand glucoza din ea, in speranta unei insomnii terminate. Desi nu se poate numi insomnie inca, orele nu sunt destul de inaintate, simptomele sunt acolo.…
Scriu fragmente incercand sa gasesc cuvintele care-o sa ma lase sa dorm. Nu gasesc cuvintele asa ca am trecut la melodii. Unele incep promitator, dar nu ajuta mult. Trec la versuri, la note, poate-ar fi trebuit sa ma ajute petalele roz ce zburau azi prin aer, se scuturau copacii, saracii, nu le-a zis nimeni ca maine se face iar frig. Sa purtam fusta scurta, sa fugim, sa facem sport, sa fim frumoase si stralucitoare, sa dansam pe boxe si sa plangem intr-un santaj la adresa vremii.…
Incep sa scriu cuvinte pe care mi le-am imaginat deja in timp de deschideam documentul, gandindu-ma ca pana se dechide oricum voi trece peste ele si voi scrie altceva. Ma trimit la culcare, mi-e somn, si totusi stau cu ochii tinta in ecran si nu fac nici un pas spre pat. Dau ‘next’ in winamp asteptand parca o melodie minune, ma uit la pliculetele de ceai dar mi-e prea lene… In pasaport am rezervarea, pe dreapta, si cartea de vizita a restaurantului cu mancare buna, belgiana, pe stanga.…
o, nu! cappuccinoul e pe cale sa mi se termine, continua sa fie frig, there is no big red button to change that, the end is near. era sa zic: „am visat ca”, da´ tocmai v-am zis-o pe asta. si totusi… am visat ca toti barbatii care se apropiau de mine mureau. si trebuia sa fac bine sa mai omor cativa ca degeaba am venit aici la timp.…
Am visat. Eram pe-o cladire foarte inalta, cu R, era soare, si vorbeam de viitor. Era soare si panorama de vis. Eu stateam pe un pat, si el pe-o margine. Si desi era asa de frumos eram intr-un echilibru riscant. Orice miscare gresita si-as fi cazut.
De data asta am visat o blonda, de parca as stii acum arata. Ce chestie… M-am saturat sa le visez, nu mai vreau sa le vad.…