Hakuna matata

Scriu fragmente incercand sa gasesc cuvintele care-o sa ma lase sa dorm. Nu gasesc cuvintele asa ca am trecut la melodii. Unele incep promitator, dar nu ajuta mult. Trec la versuri, la note, poate-ar fi trebuit sa ma ajute petalele roz ce zburau azi prin aer, se scuturau copacii, saracii, nu le-a zis nimeni ca maine se face iar frig. Sa purtam fusta scurta, sa fugim, sa facem sport, sa fim frumoase si stralucitoare, sa dansam pe boxe si sa plangem intr-un santaj la adresa vremii. Sa nu fie nici prea cald, nici prea frig. Sa nu ne friga nisipul si sa nu ne inghete degetele prin manusa neagra si ieftina luata din piata. Si singura ninsoare sa fie cea de azi, de sfarsit de primavara, sa ridic ochii doar in minunea roz, si data viitoare sa prind un fulg, sa-l pun in buzunar pentru o seara de aprilie cand zgomotul din fata geamului va fi prea plin de sticle de bere sa-mi pot scoate castile si sa ma gandesc la altceva decat la soarele din parc. Sa respir, doar in urma ta, sa-mi acopar urmele dar sa fac asta in mod jalnic, lasand picioare mari de hipopotam peste tot, sperand ca la miezul noptii sa te transformi si tu in hipopotam si sa nu vezi c-am fost pe-acolo. Si sa-mi incapa toate pliculetele de zahar, si farfuria furata, si mapele si cartile in valiza cand o sa plec, sa-mi incapa toate plasele bleumarin si sa nu uit sa mai fac cate-o poza. ‘I put a spell on you…’ Sa nu uit de ghiocei si de tastatura sucita cand o sa ma intorc la traseul geam-scaun, nu stiu despre ce ghiocei vorbesc, dar sa fie soare, mult soare, dar numai pe aici pe la mijlocel, nu vreau sa inund planeta in egoismul meu de persoana infrigurata. Sa uit ca am gresit etajul si sa ninga cu petale, ca azi, in fiecare zi, si sa ridic ochii surprinsa ca se intampla iar, si iar, pana ma satur si dau « next ». Sa fie butoane cu « next » peste tot si sa schimb canalele pana se strica televizorul. Sa fie un televizor cu ecran plat si colorat, sa fug bidimensional prin filme si sa ies cand mi-e pofta de cereale. Cerealele au deosebit de multe calorii, nu ma asteptam. 387 de cuvinte, ‘trec tigani pe drum, drumu-i plin de fum, fumu-i plin de scrum’. Si noaptea sa ninga cu funingine si sa dansam, sa jucam carti si sa facem poze in care toti suntem la fel de inalti. Sa nu stiu de nimic cand plutesc pe mare, cu ochii in nori si soarele pe gene, sa vad curcubee si sa aud doar apa umplandu-mi timpanele. Sa nu cred ce-mi spui acum, ‘chiar de eu iti spun’. Sa tac, sa tac, tic tac, sa tac.

One Comment on “Hakuna matata”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
7 + 29 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.