power of storytelling

Sabina în Oblivia

Știți momentele alea când ai un pic emoții? Când te lovește nițel anxietatea? Nici nu contează de ce. Se întâmplă, oameni suntem. Oameni moderni, duși la doctor, citiți pe internet, loviți de probleme precum „n-am ieșit bine în poză” sau „nu mi-au pus nuci în salată!”. Așa, și când mă lovește un moment dintr-ala, nu neapărat fără nuci în salată, ci unul cu emoții pentru că mă întâlnesc cu cineva nou, am un interviu sau o prezenare importantă, atunci îmi pun piesa asta de la Katy Perry.…

Celor care cred că visele

La mulți ani, acum când ne uităm în oglindă și știm că o zi proastă nu e capătul lumii, când (ne) judecăm mai puțin – sau măcar încercăm. Când emigratul nu e o fugă, ci o alegere, când nu mai spunem ‘plozi’, ci ‘copii’, și când suntem la fel de leneșe, dar avem noroc cu mașinile de spălat orice. Acum zece ani îmi imaginam că nu o să mai bem bere vinerea seara și că nu o să mai avem un teanc de cărți pe noptieră.…

Muzica e viața mea

Vine a doua după scris.

Scriu de când am învățat să scriu (well, d’oh), dar ascult muzică dintotdeauna. De când s-a produs Big Bangul și am aflat că, undeva peste milenii, aveam să apar, mi-am pus căștile și-am început să dansez.

Tot ce-am scris pe site-ul ăsta, și sunt circa 100.000 de cuvinte sau vreo 200 de pagini Word – le-am numărat, a fost scris cu vreo piesă dată tare în căști.…

Un fel de ceva

Când rufele se rostogolesc în mașina de spălat, în căști bubuie Șuie #perepeat și ai gânduri de șampanie, știi că e ultima zi din 2018. La 34 de ani e la fel ca la 24, doar că diferit. Tot habar n-ai ce-i cu tine, dar faci presupuneri mai informate. Îți faci iluzii mai puține și planuri mai mari pe mai mulți bani.…

Infinitul din Lefkada

Ce lucru mai bun să faci într-o după-amiază friguroasă de octombrie decât să te gândești la Grecia? Mai ales că am fost acolo nu demult și erau 30 de grade, apa azurie, mâncarea pește-brânză-calamari și oamenii numai un zâmbet. Un lucru mai bun e să scrii despre asta, ca să nu uiți.

Am zburat cu charter și entuziasm București- Preveza (Lefkada) și i-am compătimit pe cei care își teminaseră vacanța și urmau să se îmbarce în avionul în care tocmai făcusem firimituri.…

11 ore în Piatra Craiului: „Gândește ca o capră neagră”

Au au au. Au. N-am mai avut așa o febră musculară de când m-am apucat de Tae Bo în anul I de facultate.

Aveam emoții încă de joi. Știam că Piatra Craiului e un traseu greu, lung, cu hăuri amețitoare. Vineri, și mai și. Dar dacă ne prinde ploaia pe creastă? Dacă ne prinde noaptea în pădure?

Ne-am cazat în Zărnești (recomand pensiunea Aliart dacă ajungeți pe acolo), am luat o cină târzie și am pus ceasul să sune.…

Munții Ciucaș

Nu mai plouă? Hai în Ciucaș!

Iuhu, weekend fără ploi! Bine că n-a trecut chiar toată vara fără o drumeție la munte. A, stai, am mai fost în Apuseni. Nu se pune. Apusenii sunt practic niște dealuri cu oi.

Așa că am fost în Masivul Ciucaș, cu urcușuri să rămâi fără aer, peisaje oh là là , aer rece, și, da, și oi (oioioi!). Mai fusesem pe acolo de vreo două ori, așa că nu plănuiam să ajung din nou prea curând, dar așa a fost să fie, că de n-ar fi, ne-am plictisi, așa că sâmbătă dimineață pe la șapte am pornit spre Cheia.…