Văd multă îndârjire zilele astea în bula mea (Facebook, Twitter și offline). Orice ar zice sau face Firea, Dragnea și PSD e hulit, înjurat, blamat. Cei care ies să îi susțină, aduși sau nu cu autocare, sunt „spălați pe creier, plătiți, manipulați”.
Vă sună familiar? E discursul folosit împotriva celor care au ieșit în stradă împotriva Guvernului PSD sau au huiduit primarul pe stadion.…
Vă zic drept. N-am văzut atâtea animale într-un loc în viața mea. Apusenii sunt plini de oi, vaci, cai, câini și lupi din auzite. Traseele sunt lungi, munții găunoși și pășunile scormonite conștiincios de mistreți invizibili. Brazii cresc în păduri dese, iar cei căzuți la datorie rămân acolo să putrezească. De multe ori, fix în mijlocul cărării. Te cațeri, treci pe sub ei, ți se agață piciorul și mai dai și cu capul în câte-o creangă.…
Una dintre animațiile mele preferate din ultimii ani a fost The Book of Life (2014). Filmul are umor, o coloană sonoră faină, care transformă hituri în versiuni în stil Mariachi, și vreo două povești de dragoste cu vii și morți. Iar animația în sine e o plăcere: plină de culori și cu personaje simpatice, desenate original.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la The Book of Life a fost că nu s-a luat prea în serios.…
E ultima seară din 2016 și e frig. Merg cu capul în pământ, îmi văd picioarele: stâng, drept. Mă opresc la bancomat, mă întorc pe trotuarul negru și o iau spre metrou. În căști am Trip Switch și-mi place la nebunie inflexiunea vocii de la refren.
E soare cu nori. Bag mare cu Elena de la autobuz spre festival. Am cizme de cauciuc, mov, puțin prea mari.…
Pe scurt: Traseu Azuga – stație telegondolă Sorica – creastă Munții Baiului – Sinaia. Aprox. 20 km în 6-7 ore, nivel ușor spre mediu. Făcut la început de noiembrie. Frumos rău.
Pe lung-ish.
Duminică, ora 6 jumate, sună alarma, nuuuuuu! Căciulă, mănuși, geaca „de teracotă”. Vrum, ca vântul de iarnă și gândul la cafea, spre Sinaia. Luăm trenul până la Azuga și hop pe traseul spre culmile Munților Baiului.…
Părinții mei se mută din apartamentul cu trei camere de lângă Școala Generală nr. 8, unde n-am studiat. Am fost elevă la nr. 4, peste Bulevardul George Enescu, lângă Piața Mică. În apartamentul de la etajul patru am stat vreo 5-6 ani, din Generală până când am încărcat VW-ul ochi și-am plecat în București.
Camera mea de la patru m-a văzut în toată splendoarea adolescenței.…
Am fost pe un traseu croit parcă pentru un octombrie însorit: Valea lui Stan. Lejer, dar spectaculos, colorat, bine întreținut și cu urși doar pe afișe.
Din București până la intrarea pe traseu am făcut vreo 2h 30 (varianta Pitești-Curtea de Argeș). Cum începi să urci spre Barajul Vidraru, undeva pe stânga e o troiță, iar în jur mașini parcate.…
Trei ani mai târziu, m-am întors în Stalele Unite. Cu Trump președinte, uragan în Texas și puțin timp de vizitat.
Am stat în Philadelphia, orașul în care s-a semnat Declarația de Independență a SUA, actul lor de căpătâi. „The first Brexit”, glumește un coleg. E și orașul prin care alerga Rocky când alerga, în toate cele 5 (7?) filme pe care nu le-am văzut.…