M-am dus sa spal o farfurioara si in timp ce vedeam cum se duce urma de cafea de pe ea, pentru doua secunde am auzit doar sunetul apei si in maini mi-a aparut un costum de baie. Am inchis robinetul si m-am vazut mergand spre balcon pentru a pune la uscat prosopul cu urme de nisip, simtindu-mi pielea obosita de soare. Un vis cu ochii deschisi cat se poate de real, si cu atat mai vis cu cat a aparut de undeva din inconstient, hodoronc-tronc. Or fi cele 29 de grade de afara, o fi ceaiul care ar cere niste gheata, o fi plictiseala unui birou cu aer conditionat si lumina semi-artificiala? Nu mai e asa de mult pana la vacanta. De cate vacante o sa ma mai bucur oare? Nu de multe, asta e clar, nu pot fi eleva la nesfarsit. As putea, dar nu vreau. De fapt, nici nu stiu cum de-am pacalit zeitatile pana acum sa-mi nu-mi dea de treaba pe caldura mare. Si totusi, ce te faci cand nu mai ai saptamani intregi sa te plictisesti in fata televizorului si sa te indoape mama cu toate bunatatile din lume, cand nu mai ai o saptamana sa mergi la mare, una la munte si alta la tara la bunicii altcuiva? E un moment trist si inca o data refuz „sa ma fac mare”. Pot? Inca 5 minute…