nastere medlife

Ultima lună de sarcină, întâia de pandemie

Aveam doar câteva zile de concediu prenatal când au fost declarate, pe rând, pandemie și stare de urgență. Stare care mi-a anulat orice plimbare, în afara vizitelor la medic – nu că aș fi făcut ture de parc, în alte condiții. Deja mă mișcam greu și pe suprafețe mici, plângându-mă la fiecare pas. 

Cu stresul pandemiei pe umerii apăsați de burtă, am început să număr zilele până la naștere și să-mi stresez bărbatul: spălă-te pe mâini, pune papucii mai aproape ușă, caută o soluție cu clor, stai nu le pune în frigider că le dau cu spirt, mi-e foame, trebuie făcut curat în baie, spală-te pe mâini, da, știu, dar ai pus mâna pe clanță, dezinfectează și telefonul.

nastere Medlife

Costuri sarcină și naștere clinică privată 

Nu știu voi ce ați făcut de pandemie, dar eu am născut. Mi-am petrecut ultima lună de sarcină în izolare, cu maternitatea la care urma să nasc temporar închisă și stresul că o eventuală contaminare cu Covid-19 mi-ar limita drastic opțiunile. Din fericire, lucrurile au mers bine. Nu conform planului, că rareori merg așa, dar cu mama și bebelușul întorși acasă sănătoși. 

Mi-am amintit că am blog

Izolare, productivitate, turte cu sau fără drojdie, ce să citești, ce să asculți, la ce să te uiți, cursuri, teatre online, grădini zoologice virtuale. Glume cu hârtie igienică, cu zile care își pierd șirul, cu viața pe canapea, cu copii care o iau razna și părinți care vor înapoi la birou, cu animale de casă dezorientate și insecte care au dat rasa umană dispărută.

traseu bucsoiu

Bucșoiu, mama lui de dificil!

Au! Au trecut 12 ore de când am terminat traseul până la Vârful Bucșoiu. Stau în pat, cu laptopul pe genunchi și abia îmi pot îndoi picioarele. E un traseu pe care l-am mai încercat acum trei ani și pe care l-am abandonat înainte de vârf. Dar am mai băgat o fisă.

Sâmbătă. Pornim la șase dimineața din București și stăm la coada obligatorie de la Comarnic.…

power of storytelling

Sabina în Oblivia

Știți momentele alea când ai un pic emoții? Când te lovește nițel anxietatea? Nici nu contează de ce. Se întâmplă, oameni suntem. Oameni moderni, duși la doctor, citiți pe internet, loviți de probleme precum „n-am ieșit bine în poză” sau „nu mi-au pus nuci în salată!”. Așa, și când mă lovește un moment dintr-ala, nu neapărat fără nuci în salată, ci unul cu emoții pentru că mă întâlnesc cu cineva nou, am un interviu sau o prezenare importantă, atunci îmi pun piesa asta de la Katy Perry.…

Celor care cred că visele

La mulți ani, acum când ne uităm în oglindă și știm că o zi proastă nu e capătul lumii, când (ne) judecăm mai puțin – sau măcar încercăm. Când emigratul nu e o fugă, ci o alegere, când nu mai spunem ‘plozi’, ci ‘copii’, și când suntem la fel de leneșe, dar avem noroc cu mașinile de spălat orice. Acum zece ani îmi imaginam că nu o să mai bem bere vinerea seara și că nu o să mai avem un teanc de cărți pe noptieră.…

Muzica e viața mea

Vine a doua după scris.

Scriu de când am învățat să scriu (well, d’oh), dar ascult muzică dintotdeauna. De când s-a produs Big Bangul și am aflat că, undeva peste milenii, aveam să apar, mi-am pus căștile și-am început să dansez.

Tot ce-am scris pe site-ul ăsta, și sunt circa 100.000 de cuvinte sau vreo 200 de pagini Word – le-am numărat, a fost scris cu vreo piesă dată tare în căști.…

Un fel de ceva

Când rufele se rostogolesc în mașina de spălat, în căști bubuie Șuie #perepeat și ai gânduri de șampanie, știi că e ultima zi din 2018. La 34 de ani e la fel ca la 24, doar că diferit. Tot habar n-ai ce-i cu tine, dar faci presupuneri mai informate. Îți faci iluzii mai puține și planuri mai mari pe mai mulți bani.…