Sunt trista.

One of my favs. Imi aminteste de vremea cand lumea era mai optimista. Sau poate eram eu copil.

E ciudat cum mintea noastra se convinge singura de tot felul de chestii. Si le credem frate din toti rarunchii. It’s all in your head, it’s all in your head. De exemplu nenorocitele de superstitii, de care eu una nu reusesc sa scap si gata. Draga, daca dau peste o galeata/o sticla/un recipient de orice fel/marime gooool atunci inseamna ca o sa-mi mearga prost restul zilei. Daca zic “sper” sau “abia astept” e de naspa. Adica: “Sper ca o sa fie misto la munte”, “Abia astept sa merg la mare”. Ha! Both situations are doomed. In capu’ meu, evident. Dar ati intalnit vreun inamic mai feroce decat propriul vostru cap? Exagerez. Oaaaare?

Anyway, zilele astea m-am reapucat de jogging. Sper sa ma tina. Ha haaaa, acu’ traiesc periculos si imi periclitez conditia fizica de dragul vostru. Apreciati, va rog! Revenind, pentru ca I have a point. Pana acum vreo 2 ani am fost absolut convinsa ca eu nu pot sa fug. Nu ca sa prind metroul, gen, sa fug la modul de sport. La scoala am iesit intotdeauna ultima la proba de rezistenta, asta daca am terminat-o vreodata. Dupa 5-10 minute mi se facea rau si gata. Rau, rau. Si vorbeam eu odata cu o prietena (hi, Emma!) la cafea despre sport si eu ii explicam cum, la dracu, as vrea sa fac jogging dar NU POT.  Draga de Emma mi-a ras in fata. “Of course you can”. A fost atat de simplu. Doua luni mai tarziu alergam 45 de minute fara oprire de cateva ori pe saptamana. Cool, ha? Gen.

Cel mai usor sa-ti dai seama ca “it’s all in your head” e sa le povestesti altora despre “piticii” tai. Cand te auzi spunand cu voce tare ce crezi,  iti dai seama ca suna ridicol. Sau descoperi ca altii, multi, spun “abia astept” si nu le pica un pian in cap. Asta pentru piticii de care vreti sa scapati. Ma rog, eu am cam o legiune dintr-astia. Exista si pitici speciali, draguti, care merita pastrati pentru atunci cand faci varsat de vant (e doar un exemplu luat la intamplare) si petreci atata timp singur intre patru pereti ca ai nevoie de compania lor.

I kinda’ rest my case. Acum nu ma supar daca-mi ziceti si voi despre un pitic-doi, asa de dragul solidaritatii. Nu? Bine, ok. Nu… N-am nimic. Nu m-am suparat!!

Si uite asa, pentru ca toate lucrurile se fac la timpul lor si eu am ignorat regula, stau acum inchisa in cuptorul casei mele, cu plafonul rosu aprins si geamurile cracanate la maxim, si nu-i vad pe Placebo. Nu-i nimic, o sa ma revansez candva undeva. Timpul se descompune incet in asteptarea unui munte, unei mari, unei brize la terasa. Dar nu se poate asa. Si orele astea oripilant de calde cine mi le da inapoi? Nimeni, draga, nimeni.

Lenka - The show

Pentru ca grupurile de cercetatori au ramas fara idei, dupa ce au demonstrat pe rand ca ciocolata e buna si rea, berea e buna si rea, sarea e buna si rea etc. etc. etc., s-au apucat sa se studieze intre ei. Astfel, un studiu arata ca multe dintre studiile despre care tot citim sunt eronate. Cat de ironic! Si apoi o sa se faca un studiu care arata ca studiul despre studii nu e bun. Aaaanyway.

Si studiul asta, realizat intre 1986 si 2005, spune ca 2% dintre cercetatori au recunoscut ca au falsificat sau inventat tot felul de descoperiri, iar 34% au aratat cu degetul spre colegi de-ai lor. 72% dintre chestionati au admis ca stiu pe cineva care a facut publice cercetari dubioase. Se pare ca cele mai frecvente cazuri sunt in lumea medicala, unde cercetatorii sunt sub presiunea companiilor farmaceutice. Via

Am auzit cu totii de tot felul de studii stupide, gen copiii care zambesc in fotografii o sa aiba casatorii fericite. Mda. Cam cate zeci de mii de ani tre sa observi ca sa tragi concluzia asta? Eu incerc sa nu prea tin cont de cercetarile astea care azi iti zic s-o iei la fuga, maine sa te potolesti. Cred ca cel mai bine vezi cum te simti avand o anumita dieta, practicand tot felul de sporturi si facand ce ai tu chef in poze, si tragi concluziile singur. Nu?

Nu stiu exact cand mi s-a inradacinat ideea ca trebuie sa merg la vot. Poate atunci cand a castigat CDRul in 1996 si am simtit ca voturile pot schimba ceva, lasand la o parte discutia daca schimbarea respectiva a fost buna sau nu. Oamenii au votat si au ales altceva. Sau poate in 2000 cand au ajuns in marea finala Ion Iliescu si C.V. Tudor si oamenii s-au dus in sila sa voteze raul cel mai mic.

E prima data de cand am drept de vot cand n-am niciun chef sa ma duc sa votez. Pana acum am fost, chiar si pentru a anula votul. De ce nu am niciun chef? Pai ar fi in primul rand vesnica problema a oamenilor de pe buletinele de vot si a partidelor care una zic si alta fac. Apoi e acest Parlament European, o institutie relativ fara puteri in Uniune. Parlamentarii europeni au si n-au un cuvant de spus in legislatia comunitara. Li se cere parerea, dar nu au un rol direct in deciziile UE si nici initiative legislative nu prea pot face. Se cearta si discuta toata ziua in milioane de sedinte, dar rezultatul se simte rareori in viata de zi cu zi a oamenilor, desi declaratiile politicienilor spun fix invers.

Uniunea Europeana in sine este o organizatie care are prea putine de spus pe plan international si destul de putine de spus si in tarile care sunt membre. Statele vechi si puternice din UE dicteaza in mare parte cursul de actiune pe care trebuie sa il urmeze toate tarile. Deci interesele lor sunt urmate. Statele mai noi vor banii europeni asa ca joaca cum li se canta. In toata Uniunea asta cu destul de putina autoritate, Parlamentul European este una dintre institutiile cu cele mai putine puteri. Asa ca nu ma simt motivata sa trimit pe X in locul lui Y acolo.

Si totusi o sa merg sa votez. In Parlamentul European sunt destul de multi nebuni si ciudati, asa ca pot sa mearga si Vadim si Becali si Nikita, ca n-ar fi singurii care ar iesi in evidenta sau care ar avea pareri extremiste sau nepotrivite. Dar nu e chiar asa. Daca astfel de persoane trimise de Olanda sau Spania sunt pitoresti si simpatice, aceleasi persoane trimise de Romania ies in evidenta in cu totul alt fel. Tarile cu prestigiu din UE isi pot permite sa fie reprezentate de tot felul de personaje, Romania insa se “bucura” de o faima destul de proasta. Romania nu e cunoscuta de cei mai multi dintre europarlamentari asa ca vor fi curiosi. Orice personaj nebun sau incompetent trimis de Romania va iesi in evidenta de 20 de ori mai mult decat unul venit din Franta si va veni sa confirme prejudecatile pe care le au strainii despre tara noastra.

Acum suntem si noi in proces de construire a unei imagini in afara. Vrem sa ne vina turisti, vrem sa nu fim priviti ciudat cand ne plimbam cu metroul prin Roma. Vrem chestiile astea si multe altele, nu? Atunci hai sa trimitem niste oameni ok, cu experienta politica si prestanta. Eu asta voi cauta pe liste. Credeti ca voi gasi?

Era comanda pe care o dadeam cel mai des in barurile din Madrid. Berea la draft, oricum destul de slaba, era combinata cu suc de lamaie si iesea o minunatie. O minunatie preferata de fete, in general. O limonada cu aroma de bere, ceva. In Belgia am dat de alte minuni. Berea cu aroma de zmeura sau cirese. Foarte buna. Ce-i drept, dadea mai mult spre suc. Cu alte cuvinte, sunt fan bere cu diferite arome si am multi fani in jurul meu. Pentru toti (adica toate) care beau dintr-astea in loc sa-si faca un ceai de fructe de padure sanatos, uite ce zice Piticu. Weekend placut cu alcool cat mai neaditivat nepastilat si etc. Deci fara!

Nu ar fi folositor ca viata de zi cu zi sa fie dotata cu functia Ctrl+F?