11:42 Ma plictisesc. As putea sa fac multe lucruri dar ideea ca ma asteapta un tren, ca eu il astept pe el, ma face sa stau cu ochii in tv, afland ca «seceta parjoleste culturile». Mi-am terminat bagajul cu o ora mai devreme, mi-am facut o poza cu mama ca nu aveam una recenta, si mi-am mai facut o cafea. Pe langa drumul de 7 ore cu terenul, pe o caldura ce ma va omori incet dar sigur, eu imi maresc asteptarea cu inca o ora.…
La TV ruleaza «What a wonderful world», cainele doarme fara nici o grija pe lume, si eu am mancat doua clatite. Ma urmareste un vis pe care nu mi-l amintesc dar care imi da o stare de nervozitate. Cei din jur n-au nici o vina, dar eu nu ma pot abtine sa nu ma incrunt. Am mancat usturoi ca sa nu ma poti pupa.…
Cum fac cum nu fac, ma misc in cercuri, apele ma ametesc, barcile par la fel, si gasesc aceiasi copaci. Aceleasi sunete ale vantului printre frunze. Mi se pare oare romantic sa cred ca am pierdut drumul? Eu stiu, toata lumea stie, ca de fapt am o harta in buzunar, nu plec de acasa fara asa ceva. Si totusi refuz sa o folosesc si nu indraznesc sa intreb.…
Chiar daca pamantul e rotund doar cateodata si pielea marii amaruie de la atata bere, mi-aduc aminte destul de bine de tine. De piatra alba pe care m-am cocotat si de pe care-am vazut viitorul, de sunetul valurilor spargandu-se fara nici o graba de tarm. Si cu cat ma gandesc mai bine cu atat mosorul se desira mai mult si eu uit de paianjenii cu care am trait in camera cateva saptamani.…
O melodie ca un ecou. Vantul rece imi sufla suvita de dupa ureche si ma face sa stramb din nas. Ma uit la strada semi-plina de masini, urme usoare de zapada, cred ca le vad doar din cauza frigului, de fapt inca n-a nins. In spatele meu e intuneric, s-a stins si monitorul, lumina portocalie a atmosferei imi da voie sa ma incrunt.…
Sunt intr-un cort verde. Mi-era frig si mi-am acoperit umerii cu patura in patratele, care imi aminteste de o alta patura, rosie, de acasa. Camera mea e plina de amintiri, de hartiute, poze, frunze uscate si statui, autografe de demult si un sertar cu cheie. Nici eu nu mai stiu ce e in sertarul ala, prostii, nu mai sunt secrete, poate doar cele 5 jurnale pe care le-am tot inceput si continuat pe diferite perioade de timp.…
nu pot face nimic in linistea asta… un radio, o muzica, un zgomot ceva… cel mai mult ma intriga soferii de taxi care isi duc existenta in masina cu miros de brad/lalele/etc fara un zgomot de fond. sunt mult mai eficienta cu o melodie in urechi, decat auzind doar tastatura ciocanind din cand in cand si zgomotul surd al aerului conditionat.…
M-am dus sa spal o farfurioara si in timp ce vedeam cum se duce urma de cafea de pe ea, pentru doua secunde am auzit doar sunetul apei si in maini mi-a aparut un costum de baie. Am inchis robinetul si m-am vazut mergand spre balcon pentru a pune la uscat prosopul cu urme de nisip, simtindu-mi pielea obosita de soare.…