In a big big world. Si cu toate astea, uneori mai am impresia ca pot schimba lumea. Ma mir si pe mine, dar nu alung gandurile. Poate nu pot schimba lumea toata, dar pot schimba lumea din jurul meu.
Aseara mi-am amintit ca pe dulapul din camera mea de copilarie imi lipisem un A4 pe care scria caligrafic, in culori: „Dati-mi un punct de sprijin si voi urni Pamantul” (Arhimede). …
Eram la Madrid. Un italian tocmai se despartise de prietena cu care fusese vreo 5 ani si privea trist in gol. A inceput piesa asta si mi-a spus ca-i place. Si mie. Intr-o spanglish am vorbit despre relatii. Am baut o cafea tare desi era seara. O seara de mai, parca. Un italian si-o romanca omorandu-si timpul (sau singuratatea?) pe ritmuri de Sinatra.…
Citind, invartindu-ma prin casa, zbierand texte fara sens, dormind – in sfarsit, cu pauza de la cofeina si de la alte lucruri daunatoare, ma uit pe geam la norii gri, la seara care se apropie desi e abia ora 15:35, si-mi pica ochii pe un comentariu de pe coperta cartii pe care o citesc zilele astea.
„O oda inchinata vietii. Singura care conteaza.…
Mai tineti minte de yahoo 360? Aa, ce vremuri! 🙂 S-a desfiintat acum vreo cateva luni. Puf! Vanished. Si pentru ca nu m-a lasat inima sa dau uitarii toate textele alea, pentru ca in fiecare am lasat putin din suflet, le-am importat aici. Si, bineinteles, am trecut prin ele. Scriam (mult) mai personal, (mult) mai ambiguu, dar si mult mai sincer.…
Am fost acuzata recent ca scriu prea… rezervat, rece, fara (cum era?)… nu mai stiu, vibratie? Well, okay. Nu ar fi prima data. Cel mai mult mi-a placut aia cu gutuia. Acum ceva timp, sa tot fie o vreme, acuza suna altfel: nu inteleg nimic! Acum ma acuz eu pe mine: nu mai scrii! De ce nu mai scrii? Si nu ma refer numai aici, pe blog.…
Iata ca toamna, al treilea anotimp al anului, a venit. Sau cum incepeau compunerile mele din primara, care apareau ca tema acasa, inevitabil, de patru ori pe an. Stiti ce-mi place mie? Nu, dar va zic. Imi plac primele semne ale fiecarui anotimp. Primavara sunt mugurii din tufe si soarele pe peticele de pamant uscate, mirosul de proaspat si promisiunea verii :D.…
Putina energie pentru cei care muncesc duminica. A, tu nu? Atunci nu uita ca maine e luni si chiar nu mai e asa mult pana maine.
kasabian – Shoot The Runner…