Tineri, sau ceva mai batrani, au incantat salile de spectacol de la Eurovision pana la Pocreaca de Jos. Artisti de seama ai natiunii au incins o hora politica in cautare de ce? De bani, de prestigiu? Cu ce i-au ademenit? Pe bune, nu prea reusesc sa-mi explic de ce unele tinere sperante si alti batrani consacrati s-au bagat in politica. Eu pe aia cu „vreau sa schimb ceva” nu o cred.…
Dupa ce am vazut la televizor masinile blocate in zapada prin Maramures, am aflat ca daca sterg geamul aburit o sa vad zapada si afara. Pe masini, pe copaci, nu multa, dar suficienta. Din intamplare, citesc o carte care se numeste „Zapada” (Orhan Pamuk) si-mi amintesc de un fragment frumos peste care am dat aseara:
„Existenta fiecaruia dintre noi ascunde o asemenea harta si un asemenea fulg de zapada si se poate demonstra, prin analiza stelei de zapada proprii fiecarui om, cat de diferite, de stranii si de greu de inteles sunt, in realitate, fiintele umane care, vazute de departe, par sa semene una cu alta.”…
Nu, vinerea asta nu sunt dancing queen, nu-mi dau branci la coada la bar cu nerabdatorii de Mojito la un kil’, nu am bratara colorata la mana sau stampila pe incheietura, nu ma enervez cu un taximetrist care crede ca daca am iesit dintr-un club nu mai stiu drumul cel mai scurt pana acasa…
Vinerea asta am mancat tocinei cu smantana, am jucat table si pentru prima data in ultima luna probabil voi adormi inainte de 2 dupa ce voi fi citit mai mult de o pagina.…
Candidatii nu au inteles asta, alegatorii nu au inteles asta, stafful de campanie nu a inteles asta! Ce e cu viitorii senatori si deputati cu matura facand curat in fata blocurilor? De ce promit oamenilor ca o sa le asfalteze strada din cartier si ca o sa le inverzeasca parcul?
Tocmai am vazut o tanti la televizor, intr-un moment electoral, plangandu-se ca sta la etajul 10 si dureaza mult pana i se incalzeste apa la robinet.…
Pe masura ce vizitele mele la Suceava au devenit mai rare si mai scurte, m-am simtit din ce in ce mai ciudat in camera mea, in blocul cu 4 etaje, pe strada pe care incep sa nu o mai recunosc. Blocurile din jur nu mai sunt gri. Au fost varuite in tot felul de culori si au mansarde, trebuie sa recunosc ca arata chiar bine.…
Poluarea oraşului e completată de poluarea aerului condiţionat. Feţele nu sunt încruntate numai pe stradă, ci şi în blocuri, la muncă, la şcoală, pentru că ne place să fim cârcotaşi şi nemulţumiţi. Nu ştiu exact de ce se întâmplă asta, dar eu una încerc să mă tratez.
De aia îmi plac blocurile foarte înalte, mă simt ceva mai departe de aerul îmbâcsit, de aia îmi plac ferestrele deschise şi de aia oricând văd un om vesel încerc sa stau în preajma lui.…
Carla Bruni – Quelqu'un m'a dit…