Run, don’t stop

Intr-o zi care a inceput cu vesti proaste, dileme ametitoare de la conducatorii tarii si ceva ce seamana izbitor a cutremur in Casa Presei (se muta mobila si zici ca se darama sandramaua), imi amintesc de Viena de parca a fost ieri. Waaaait, a fost ieri! Si a fost foarte frumos.

Scopul cu care am mers acolo a fost atins: duminica am alergat la semimaraton, l-am terminat in 2 ore si 37 de minute si am luat si eu medalie. De participant, dar eu tot ma mandresc cu ea. 🙂 A fost prima data cand am parcurs toata distanta de 21 de kilometri, inainte nu reusisem decat vreo 15. Dar faptul ca oamenii alearga in jurul tau, atmosfera – pe margini sunt sute de sustinatori care te aplauda si striga „Run, don’t stop!” – te ajuta sa treci peste hopurile fizice. La start am fost cata frunza, cata iarba, am alergat impreuna cu participantii de la maraton toata distanta, iar cand noi am ajuns la finish, ei au facut stanga pentru inca 21 de kilometri. In total, peste 35.000 de oameni pe strazile Vienei. Chiar daca nu mai imi simteam picioarele, decat atunci cand ma intepau in semn de protest, chiar daca uneori kilometrii se derulau foarte incet si finalul parea sa nu mai apara, per total m-am simtit minunat. La kilometrul 16, dupa ce am baut apa si am mancat cea mai buna jumatate de banana din existenta mea, viata mi s-a parut foarte frumoasa. Tre’ sa fi fost de vina endorfinele care vin dupa efortul fizic, sau poate faptul ca mi-am depasit limita sau poate doar placerea de a fi alaturi de mii de oameni senini si zambitori. Dupa poza de grup cu medaliile, care mai de care ne intreceam in promisiuni de „data viitoare la maraton!”.

Si apoi a fost Viena. Un oras curat, ordonat, elegant, la fel ca oamenii care se plimba pe strazi. Mi-am amintit din nou, pentru ca mai uit, cat de deschisi si prietenosi sunt oamenii de prin alte tari. Intra firesc cu tine in vorba, li se pare normal sa lege o discutie cu un strain in jurul unei beri si sa invete de la alti oameni. Sa zambeasca si sa arate un interes autentic pentru tine, chiar daca stiu ca e probabil singura data cand va intalniti. Am intalnit si austrieci nervosi, dar sursa nervilor era in general incapacitatea altora de a respecta REGULILE SI ORDINEA. Asa o incrancenare nu ma deranjeaza in mod special. Cand vezi incrancenare pentru ca altii pur si simplu EXISTA, atunci stii ca ai trecut de norul de cenusa si te-ai intors in tara.

Da, m-am confruntat si eu cu „situatia norului de cenusa” si n-am trecut de el chiar din prima. Zboruri anulate unul dupa altul, locuri vandute ca painea calda la autocare si intrebari cu un singur raspuns: „We don’t know”. Apoi loterie pentru locurile libere din cursele companiilor care totusi zboara spre destinatia ta si plecaciuni cand te vezi aterizat, cu bagajul pe banda de la aeroport si cand simti aerul cald al Bucurestiului. Pentru ca in Bucuresti e cald, chiar si pe ploaie, in comparatie cu Viena. Cam atat. Aici e mai cald.

0 Comments on “Run, don’t stop”

  1. Am fost si eu in Austria de cateva ori, ultima data in Octombrie 2010 si de fiecare data am intalnit austrieci nervosi, ceea ce e de neiertat.Nu e normal ca receptionera sa dea ochii peste cap sau sa tipe la tine pt ca ii spui ca cearceaful e un pic murdar si ca ai vrea sa ti-l schimbe, sau sa zici ca vrei sa vezi camera inainte de a plati cu cardul.In America oamenii nu tipa la tine, am fost la o gramada de hoteluri in State, in magazine te trateaza super bine, la Bila in Austria nu.Au probleme psihice , genetice, nu stiu ce se intampla dar au probleme de sanatate psihica sigur.

  2. La Viena spui ca e curat.Am fost in Octombrie anul trecut si era o mizerie pe Mariahilferstrasse….numai urme de urina pe strazi, am cautat hoteluri….pensiunile arata jalnic si au un miros neplacut(Pensiunea Mozart de exemplu) si sint in cladiri lugubre si jegoase.

    1. @Mda se pare ca am avut experiente diferite. austriecii mi s-au parut oameni foarte calmi si prietenosi. bineinteles, pot fi si exceptii. si in romania personalul din magazine poate fi neprietenos, dar n-as zice ca avem cu totii probleme psihice din cauza asta, nu? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
7 + 21 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.