Il stiti pe Raducu? Daca ati fost anul trecut in Vama, oricand, sigur l-ati vazut. E nenea ala micut de inaltime, cu hainele pline de nisip (noroi?), care umbla tot timpul beat (mahmur si alte variatiuni) si cu un buchet de diverse sticle in brate. Iar pe cap, o coronita din salcie. Semana cu un spiridus din Visul unei nopti de vara. Intr-o seara de septembrie cand, fara sa stim, am asistat la ultima noapte oficiala de Vama, l-am si cunoscut. Raducu petrecuse 3-4 luni pe-acolo fara niciun ban, cu un caiet in care scria poezii si adunase ganduri de la oameni si cu o nemultumire pe lume: „Imi fura pixul! De ce-mi fura pixul?” M-am dus in cort si i-am adus un pix. Nu-i fura nimeni pixul, l-a pierdut in urmatoarea jumatate de ora. Raducu avea ochi blanzi si traia toate melodiile de jale de la Stuf. Si insista ca sunt trista, desi dupa parerea mea zambeam cu toata gura. Fin psiholog.
Raducu a aparut si intr-o carte, pe care o avea la el, primita cadou, cu dedicatie. Da, mi-am amintit, se chema „Nopti de Vama”. Si era un baiat care statea la strada principala, colt cu strada de la stanga si le vindea. Il vazusem dar nu m-am oprit sa vad ce vinde si daca merita. Mi-a parut rau. Ne-a parut rau. Nu-i asa?
La radio a inceput U2 cu Where the streets have no name. As zice: where there shouldn’t be any streets. Too late for that.
…sau când boemie ține loc de mâncare și casă
@Camil exact 🙂
mereu am privit oamenii de tipul acesta cu un amestec de invidie si condescendență…:)
Dar il stii si pe ala care le cumpara trecatorilor bratari, inele si alte suveniruri? 😀
Mi-a placut chestia cu „baiatul de la strada principala, colt cu strada din stânga..” Mi-am zis ca un GPS tot nu m-ar ajuta sa il localizez.
E greu sa te apuci de blogăit? Da-mi un sfat, ca tin in mine toate nenorocirile pamantului si nu le spun la nimeni. Cica de aia traim cu 7 ani in medie mai putin ca voi..
@C.I. nu, tu ma minti!
@Mihai pai cum asa? e o singura strada principala si, ce-i drept, mai multe la stanga, dar numai una relevanta. 😀
nu e greu sau usor. daca-ti place sa scrii e ceva oarecum natural. daca simti nevoia sa impartasesti chestii cu altii, give it a try, de ce nu? 🙂
@Sabina
Zau ca nu. Era unul in Vama care, vesel nevoie mare fiind, s-a apucat sa le faca vanzare tarabelor cu prostioare de langa Frontiera. Cand si-a terminat banii din buzunar (si nu erau chiar putini) a apelat la prietenii care mancau in apropiere. De vreo trei ori, pana cand s-au prins prietenii cum reusesea omul nostru sa cheltuiasca milionul in cinci minute. Pacat ca l-ai ratat 🙂
PS
Uite si muzica, pt salvarea zilei http://www.youtube.com/watch?v=1PorW3y5n1w
@C.I. ce om misto! :)) mare pacat ca nu s-a intamplat sa trec pe-acolo de vreo 5 ori
ps mersi 😀
@Sabina
Chiar asa, mare pacat, pe tine cred ca insista sa te invite si la masa, desi nu avea intentii amoroase, era doar vesel 😀
PS
De fapt, asta voiam sa iti dau http://www.youtube.com/watch?v=ZRur9D354W0
@C.I. nu ar fi fost nevoie, cerceii tin de foame 🙂
mişto nisip.
Eu mi-s baiatul „care statea la strada principala, colt cu strada de la stanga” – interesant ce citeam la tine aici, pentru ca era frustrant pentru mine, cand, de multe ori auzeam pe cei care trecea pe langa mine soptindu-si mirati unul altuia: „Nopti de Vama ?”, dar nu se opreau sa intrebe ce si cum 🙂 – interesant, pentru ca am vazut ca ai scris ca ti-a parut rau – da nu tre sa iti fie – gasesti ce si cum la http://noptidevama.blogspot.com/ sau la profilul public de facebook sau hi5 al cartii
@Dan Nita ce mic e internetul! nu ma asteptam sa te gasesc pe aici, dar buna, imi pare bine ca te-ai oprit in coltul meu :). am citit atunci pe plaja primele pagini din carte, povestioara cu cei doi care trec unul pe langa altul, mi-a placut. nu vreau sa iau cartea de pe net, sigur te mai vad prin vama si ma opresc de data asta. 🙂
ma bucur ca ti-a placut respectiva povestioara – sper sa iti placa si altele, cand vei lua cartea – pana atunci inspiratie la postari + vizitatori multi si interesati / interesanti