Daca as fuma asta ar fi momentul in care m-as ridica oarecum enervata din pat, as crapa geamul cat sa-mi incapa incheietura mainii, dar nu mai mult – mi-e frig, si as alunga gandurile cu o ameteala artificiala. Asa ca mananc o mandarina, cautand glucoza din ea, in speranta unei insomnii terminate. Desi nu se poate numi insomnie inca, orele nu sunt destul de inaintate, simptomele sunt acolo.…
Scriu fragmente incercand sa gasesc cuvintele care-o sa ma lase sa dorm. Nu gasesc cuvintele asa ca am trecut la melodii. Unele incep promitator, dar nu ajuta mult. Trec la versuri, la note, poate-ar fi trebuit sa ma ajute petalele roz ce zburau azi prin aer, se scuturau copacii, saracii, nu le-a zis nimeni ca maine se face iar frig. Sa purtam fusta scurta, sa fugim, sa facem sport, sa fim frumoase si stralucitoare, sa dansam pe boxe si sa plangem intr-un santaj la adresa vremii.…
Incep sa scriu cuvinte pe care mi le-am imaginat deja in timp de deschideam documentul, gandindu-ma ca pana se dechide oricum voi trece peste ele si voi scrie altceva. Ma trimit la culcare, mi-e somn, si totusi stau cu ochii tinta in ecran si nu fac nici un pas spre pat. Dau ‘next’ in winamp asteptand parca o melodie minune, ma uit la pliculetele de ceai dar mi-e prea lene… In pasaport am rezervarea, pe dreapta, si cartea de vizita a restaurantului cu mancare buna, belgiana, pe stanga.…
o, nu! cappuccinoul e pe cale sa mi se termine, continua sa fie frig, there is no big red button to change that, the end is near. era sa zic: „am visat ca”, da´ tocmai v-am zis-o pe asta. si totusi… am visat ca toti barbatii care se apropiau de mine mureau. si trebuia sa fac bine sa mai omor cativa ca degeaba am venit aici la timp.…
Am visat. Eram pe-o cladire foarte inalta, cu R, era soare, si vorbeam de viitor. Era soare si panorama de vis. Eu stateam pe un pat, si el pe-o margine. Si desi era asa de frumos eram intr-un echilibru riscant. Orice miscare gresita si-as fi cazut.
De data asta am visat o blonda, de parca as stii acum arata. Ce chestie… M-am saturat sa le visez, nu mai vreau sa le vad.…
Permiteti-mi sa iau o pauza de la gandirea pozitiva pe care o am in general. Eu de fapt stiu in sinea mea ca viata e one big fat prank (made up by a series of smaller thinner ones), dar am hotarat sa traiesc in negare pentru ca optimismul face bine la ten. Da, da! Adica te incrunti mai putin si faci riduri mai greu.…
Melodiile cu ingeri ma urmaresc. Si bratara cu rosu ma apara. Si mi-e cam dor de mare. Ea care ma asculta si-mi da valurile de care am nevoie. Odata chiar s-a uitat urat la mine, dar eu nu aveam nicio vina, pe cuvant! Totusi mi-am intors privirea, am tinut minte cantecul, si el a devenit „cantecul pe care m-am simtit singura”.…