#prayforeveryone

In Aeroportul Otopeni. Azi oamenii au culori diferite. In aer e o ceata greu de definit. Daca ma uit cu atentie, dispare. E soare in Bucuresti. Frunzele adie si se intreaba cum e posibil. Cum poate o lume atat de de frumoasa sa nasca atata ura? Ma uit la oameni incercand sa ghicesc cine stie, cine se gandeste. E cineva preocupat? Citeam ca nu trebuie sa cautam motive, ca nu exista rationalitate. Ba cred ca exista si ca trebuie sa cautam. In actele de violenta ale guvernelor, fizice sau psihologice. In educatie. In lipsa ei. In felul in care ne uitam unii la altii. In felul in care ridicam din umeri de fiecare data cand vedem „Un atentat s-a soldat cu x morti intr-o parte a lumii care iti pare straina”. Doar pentru ca unii s-au obisnuit cu violenta zilnica nu inseamna ca sufera mai putin. Doar pentru ca am hotarat noi cu rigla ca intr-o parte e estul si intr-alta e vestul nu inseamna nimic. Nu vedem ca suntem incrancenati intr-un joc ridicol si ca depinde doar de noi nu sa schimbam regulile, ci sa aruncam tabla de joc cu totul? (14.11.15)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *