Blogul, micul meu Farmville

Pe mine nu m-a prins febra Farmville-ului de pe Facebook. Am primit milioane de invitatii, dar n-am vrut. Uite-asa, mi s-a parut o pierdere de vreme! Dar in seara asta, dand un refresh la google analytics, mi-am dat seama ca am si eu Farmville-ul meu: blogul. Plantez posturi, le gadil pe toate partile, ma asigur ca au destul soare si destula umbra, imi cultiv parerile si simtirile in ferma blogosferei. Ce cuvant pompos! Sa lasam blogosfera la o parte. Eu sunt un mic fermier care se bucura de fiecare cititor rasarit la recolta de seara. Intru pe analytics si ma uit de unde vine lumea si cam cat sta. Ma incanta fiecare vizitare a blogului mai lunga de un minut sau fiecare vizitator care a dat mai mult de un click pe site. Deschid cu emotie fiecare comentariu primit si faptul ca am un feedback ma inveseleste. E greu sa fii relevant pentru altcineva, mai ales atunci cand esti subiectiv si singurul mod de comunicare sunt frazele. E usor sa pici in plasa posturilor scrise odata pe zi, doar pentru a fi scrise si a bifa. De multe ori ma intreb daca ce tocmai am publicat merita publicat. Uneori un feedback pozitiv ma incurajeaza. Alteori lipsa reactiilor ma face sa stramb din nas. Dar realitatea e ca intotdeauna mi-a placut sa scriu si am acceptat faptul ca deocamdata nu ma pot opri. E o nevoie, o eliberare, o forma de punere a gandurilor in ordine si placerea unui text final… acceptabil.

Ma rog, nu planuiam sa scriu randurile de mai sus. Eram la un pas de a inchide laptopul si de-a ma pune pe citit. Dar am dat un ultim refresh la analytics si-au mai aparut cateva vizite. Si atunci am vazut analogia si nu m-am putut abtine sa nu iau laptopul in brate sa ma apuc sa tastez. Vedeti ce spun? Nu ma pot abtine, asta e. Si le multumesc pe aceasta cale celor care vin si revin, care comenteaza si care imi arata ca le pasa de unele dintre textele mele, intr-un fel sau altul, pentru ca ei sunt roadele mele. Atat am avut de zis la finalul unei zile de arat si plivit.

De Ziua Romaniei, let’s dream and differ!

“I beg to dream and differ from the hollow lies”, zic astia de la Green Day intr-o piesa misto. Daca tot vine Ziua Romaniei, asta zic si eu. Pentru ca altfel risc sa ma pierd in oceanul de disperare, depresie si dezamagire care pluteste in tara asta, precum ceata de toamna. Dar aia macar se ridica dimineata. Si sa nu-mi spuneti ca sunt pesimista si nu-i asa. Tara in care traim nu e fericita, per total. Oamenii merg posaci pe strada si asta spune tot. Oamenii sunt incrancenati. Daca pici pe strada o sa presupuna automat ca esti un betiv si n-o sa se aplece sa te ajute. Daca faci semn prietenos unui alt sofer sa te lase sa schimbi banda, probabil ca va demara in forta cu un damf de injuratura in vant. Daca ai o problema, nu vei gasi intelegere la administratiile financiare, ci o privire de distret. Daca dechizi televizorul, of, mamma mia, sa te fereasca sfantul de cate emisiuni mediocre, de ce vedete de carton cu sclipici! De politica nici nu mai pomenesc, jocul murdar in care au fost angrenate televiziunile zilele astea cu ocazia campaniei vorbeste de la sine.

Un jurnalist englez zicea odata intr-un articol de calatorii ca in Romania exista totusi o generatie tanara, care stie sa zambeasca fara resentiment. Cand aceasta generatie se va duce in masa la vot, poate ca lucrurile se vor schimba putin. Cand generatia zambetelor sincere va mai creste putin, poate vom vedea haine mai colorate la metrou, mai multa amabilitate in trafic si nu stiu. Ce altceva ne mai dorim pentru Romania? Sa spunem, sa repetam, poate universul ne aude si rezoneaza. Ne indreptam, in ciuda crizei si tuturor motivelor de pesimism, spre orizonturi mai vesele.

Let’s dream and differ!

New Moon. The movie. My review

Am vazut in seara asta The Twilight Saga: New Moon (2009). Nu va repeziti la pagina de about, va spun eu, am 25 de ani si da, totusi am fost la cinema la filmul asta. Asta dupa ce-am citit cele 4 carti. Nu sunt extraordinare, daca se oprea Stephenie Meyer dupa prima carte era o chestie destul de buna. Dar sunt citibile, merg repede, lectura de vacanta ideala. Vacanta dintre clasa a 9-a si a 10-a. Revenind la film. E prin excelenta pentru fete. E plin de baieti la bustul gol care au ce arata. Ca sa ma explic, la un moment dat unul dintre protagonisti (Jacob pentru cunoscatori) isi da tricoul jos. Toata sala a oftat. Un oftat zgomotos, care a rasunat. Apoi s-a ras vreo 5 minute pe faza asta. Cateva scene usor emotionante si o actiune imprevizibila pentru cine nu a lecturat scenariul dinainte.

Iar finalul! Of, finalul. Prost ales. Brusc si ciudat. Adica ciudat spre lame, incercand cu disperare sa va aduca la cinema si la Twilight 3.

Daca primul Twilight nu v-a impresionat, nu va chinuiti sa-l vedeti pe asta. Daca v-a impresionat pana la lacrimi, merge. A se vedea exclusiv in compania fetelor, ca sa va puteti concentra la film si nu la comentariile rautacioase.

Concurs WALL-E! :D

Robotei de pe toate planetele adunati-va! Pentru ca e weekend si poate aveti chef sa faceti ceva amuzant, iata oferta mea: 2 jocuri WALL-E. Adica, poate pe weekendul urmator. Acum nu trebuie decat sa va puneti putin imaginatia la incercare: as vrea sa-mi spuneti ce s-ar fi intamplat cu Wall-e daca nu ar fi cunoscut-o pe Eve. Stiu, trist. Sau poate nu. Voi hotarati.

Daca nu va arde de joaca, treaba voastra. Daca da, lasati comentariile mai jos si voi alege doi castigatori, pe 4 decembrie. Adicalea pe 3 la ora 23.59 e ultima voastra sansa.

Asa ca pe 5 Mos Nicolae v-ar putea lasa in ciubotzele un joc foarte simpatic! Cel mai. Good luck!

FINAL ta-da-ta-taaaa!

Mai sa fie! Asa de putina pasiune pentru Wall-e nu mi-as fi imaginat, unde sunt copiii din voi? Unde?

Le multumesc celor care au comentat. Si au si castigat! (aplause )  Astfel, cele 2 jocuri Wall-e vin de la Mos Nicolae in ciubotzelele Andrei, pentru misiunea sisifica dar optimista pe care i-a imaginat-o robotelului, si in pantofii lui Mircea, pentru munca sisifica (dar placuta sper ) pe care a depus-o el insusi. Felicitari si joaca placuta!

Radeti voi, radeti!

Bancurile au fost intotdeauna un mod foarte bun de manipulare a poporului. Imi povesteau ai mei de bancurile de pe vremea lui Ceausescu, care erau, pana si alea, lansate de Partid, astfel incat sa controleze chiar si rasul romanilor. Sa nu cumva sa se apuce tovarasii cetateni sa inventeze ei glumite pe seama mai marelui conducator.

Bancurile functioneaza si azi si internetul le raspandeste cu o viteza uimitoare. Eu daca as fi candidat mi-as angaja un consilier pe bancuri. In numai cateva minute, bancul asta mi-a aparut pe Twitter si Facebook din surse total diferite. Se lucreaza intens la Cotroceni. La PSD se doarme? O glumita ca cea cu Nastase si Congo e mai buna decat orice slogan electoral sau promisiune de campanie.

Beware! Radeti voi la glumele astea, dar de fapt sunteti manipulati. E simplu. Daca bancul e bun va amuzati, creierul e relaxat si primeste mult mai usor mesajul care ii este transmis, fara sa aiba nevoie de argumente.

Spirited Away

… sau Sen to Chihiro no kamikakushi (2001) e un desen animat plin de fantezie si de intorsaturi ciudate de situatie. Este totusi un desen animat, asa ca este si usor previzibil, insa m-a incantat imaginatia celor care l-au facut. Eroina, o micuta de 10 ani, ajunge intr-o lume unde spiritele sunt stapane si unde deciziile de vitata si de moarte sunt luate de o vrajitoare malefica (muhahaha!), dar care are si ea slabiciunile ei. E o poveste frumoasa, de vreo 2 ore, asa ca inarmati-va cu putintica rabdare inainte. Ii lipseste umorul cu care ne-au obisnuit animatiile Pixar, de exemplu, si tinde mai mult spre un desen animat clasic, cu personaje pozitive, negative, sentimente nobile si elemente educative. Am zis de imaginatia producatorilor si de lumea fantastica pe care o creeaza? Parca am zis. Enjoy, kidz!

Ma doare bandajul!

Constat cu ingrijorare aparitia unui ganglion la baza gatului. Nu trece mult si incepe sa ma doara corpul. Cateva ore mai tarziu, durerea persista. Asa ca ma ingrijorez. Mai apare un ganglion si sub ureche. OMFG! Ce se intampla cu mine? Ma apuc sa googalesc: simptome gripa porcina. Hm, nu prea se potriveste. Simptome apendicita. Nu prea se potriveste nici asta, dar imi palpez oricum panicata abdomenul. Partea dreapta pare putin mai umflata. Aoleu, aoleu! Dar totusi nu se potrivesc simptomele. Ce sa mai googalesc? Ganglion baza gatului. Nimic relevant. Asa ca stau la miezul noptii si ma intreb de ce boala misterioasa sufar.

Pai poate e doar oboseala. Poate m-a tras curentul si e un inceput de raceala. Poate e doar o stare trecatoare, which I need to sleep off. Dar, nuuuu! Intai tre’ sa ma gadesc la toate bolile. Nu m-am considerat niciodata ipohondra, dar simt cumva ca societatea ma impinge in directia asta. Tre’ sa-ti faci Papanicolau odata pe an ca poate ai cancer de col uterin. Tre’ sa-ti palpezi sanii in cautare de umflaturi ciudate. Tre’ sa porti masca chirurgicala la metrou. Tre’ sa mananci eco sa nu faci cancer de la E-uri. Fardurile si cremele de corp contin substante toxice, corpul absoarbe cateva kilograme de substante cancerigene pe an! Statul indelungat in fata calculatorului iti provoaca probleme de coloana. 17 milioane de oameni sufera de boala oboselii. 450 de oameni worldwide sufera de probleme psihice. In ultimele cateva luni doua persoane cu varsta apropiata de a mea au facut infarct, iar una a fost diagnosticata cu cancer. Poti avea diabet fara sa stii si sa te prabusesti letal intr-o zi, chiar daca in urma cu o zi ai fost la doctor si te-ai plans.

Stoooop! Nu mai vreau sa stiu.

Aproape orice simptome ai avea la un moment dat, vei gasi un forum pe care vei afla ca ai, cel mai probabil, o tumora pe creier. Si daca mai esti si fan seriale cu medici (House M.D., gen) stii foarte bine ca o durere de cap combinata cu o intepatura in gamba dreapta nu poate fi o coincidenta.

“45% of people without major psychiatric disorders have intermittent, unfounded worry about illness”. “In the U.S., Hypochondria causes over $20 billion a year in unnecessary medical procedures and examinations”. N-am gasit o statistica despre cresterea numarului de ipohondri in timp, dar as putea sa jur ca se afla pe o panta ascendenta de ceva timp. De cand cu era informatiei, asta. Pentru ca mass-media si internetul nu iti spun cati oameni sanatosi sunt pe lume. “Breaking news: Gigel Popescu sufera de o simpla raceala si va trai fara probleme pana la 70 de ani”. Nope, isteria e la ordinea zilei.

Stim cu totii: companiile farmaceutice vor sa ne jecmaneasca de bani. Se lanseaza pe piata tot felul de studii, care mai de care, facute de “grupuri de cercetatori” platiti sa aiba un anumit rezultat. Scriam la un moment dat despre un studiu care arata ca studiile sunt in mare parte masluite. Bombardati cu tot felul de informatii despre corpul nostru si mediul inconjurator, despre mancarea pe care o consumam si despre bolile noi si vechi, e aproape imposibil sa nu devii mult mai constient de orice se intampla cu corpul tau. Si sa nu stii ce sa crezi si ce sa nu crezi.

Asa ca eu, o persoana rationala imi place sa cred, care stie sa-si alunge monstrii din dulap cu puterea gandului, stau in miez de noapte si googalesc simptome banale. Nu-mi fac un ceai si ma culc linistita, ci imi fac griji. Daca imi fac griji, poate ajung la medic. Medicul tre’ sa-si castige painea si ma consulta. Daca n-am nici pe dracu, sigur imi da macar niste vitamine, asa, ca sa nu zic ca e incompetent. Deci in loc sa ma odihnesc si sa stau chillax, dau bani industriei medicale. Si asta e tot paranoia. Un cerc vicios, dragii mei.

Citeam undeva ca blogul e un fel de terapie. Corect! Eu de fapt am scris articolul asta lung doar in speranta ca cineva va citi primul paragraf si-mi va spune de ce sufar.

Da-i un + sau un – pe FTW

Dezamagiti?

O sa curga rauri de cerneala. Tipografiile lucreaza intens, siteurile se umplu de pareri, pronosticuri, critici si analize. Dupa doua zile epuizante, stau cu laptopul in brate si incerc sa-mi dau seama ce parere am despre tot. Sunt usor dezamagita, doar usor, pentru ca ma asteptam la rezultate. Si putin mai mult dezamagita pentru ca in turul doi o sa dau un vot cu un gust amar.

Dar sunt si multumita. Azi am votat cu incredere si ma bucur ca am avut cu cine. As vrea ca peste 5 ani sa am mai multe variante. As vrea ca in 5 ani sa se trezeasca mai multe voci tinere si capabile si sa castige increderea electoratului. Dar ce zic eu 5 ani? Maine vreau sa vad mai multe voci. Si poimaine si mai multe.

Sunt surprinsa de prezenta masiva la vot. Peste 50% este foarte mult. Majoritatea democratiilor europene nu prea viseaza la asa scor. Am neuronii prea obositi sa incerc sa gasesc o explicatie.

Politica e pana la urma un joc, dar pana si pionii se pot transforma in piese importante pe tabla de sah daca se tin de drum. Uaaaau! Asta dupa ce m-am chinuit vreo 5 minute sa-mi amintesc cum naiba faceam de-mi recastigam tura sau regina la sah… I need sleep, truly badly deeply.

No, nu stiu ce sa mai scriu. Mai ziceti voi, daca mai aveti concluzii. Pentru mine electoralele s-au incheiat. Turul doi nu mai conteaza. Asta pana maine, dupa ce dorm, si ma aprind din nou, de ce sa mint? Dar oricum, pasiunea a murit.

Inca una cu Cernea si ma duc :)

Asa, o mica ultima comunicare. Daca ati votat cu Remus Cernea, paziti-va votul aici. Stim cu totii cam la ce mod se voteaza si se numara voturile in Romania, asa ca sa-l ajutam sa-si contorizeze voturile cat de cat.

Mergeti la vot!

Hai, miscati-va fundurile din pat si mergeti la vot! Odata la 5 ani puteti sa va sacrificati 20 de minute pentru a hotari cine va conduce. Nu va place de niciunul? Votati raul cel mai mic sau anulati-va votul punand mai multe stampile. Dar faceti ceva! Alegeti sau protestati. Traiti intr-o tara pe care o criticati cu fiecare ocazie pe care o aveti. Guess what? Tara e facuta din noi toti. E un tot unitar. Si ca totul unitar sa se schimbe in bine trebuie ca fiecare bucatica sa faca ceva. Azi e unul din momentele in care puteti actiona direct asupra a ceea ce va inconjoara. Mergeti la vot! (si mi-a soptit prognoza meteo ca o sa fie cald si frumos afara)

Aici sectiile speciale unde pot vota cei fara domiciliul in Bucuresti.