Vine a doua după scris.
Scriu de când am învățat să scriu (well, d’oh), dar ascult muzică dintotdeauna. De când s-a produs Big Bangul și am aflat că, undeva peste milenii, aveam să apar, mi-am pus căștile și-am început să dansez.
Tot ce-am scris pe site-ul ăsta, și sunt circa 100.000 de cuvinte sau vreo 200 de pagini Word – le-am numărat, a fost scris cu vreo piesă dată tare în căști.…
E ora 23:31. De cateva ore ascult muzica si-mi umplu ecranul cu pagini mai mult sau mai putin interesante. Mi-am propus de cateva ori sa fac ceva mai util cum ar fi orice altceva. Dar nu s-a putut. Am nevoie de orele mele in care pur si simplu ascult muzica si imi ocup campul vizual cu ceva. In alte vremuri ma uitam pe fereastra.…
A mai apaut un blog in viata mea. Cu mai putine cuvinte si mai multe… sa le zicem lucruri. Urate sau frumoase, voi judecati, dar sunt facute de mine si mie imi plac. 🙂 Luati de vedeti, comentariile le astept acolo. 😉
Draga blogule, simt ca te-am neglijat si tradat, intr-o anumita masura. I-am dat pandorei mai multa atentie. Si am dat atentie unei carti minunate si andrelelor si a trebuit sa fac si eu curat si jogging si sa ma mai intalnesc cu niste oameni, intelegi, nu? Dar relatia noastra a fost intotdeauna una cu pauze si pasiuni abrupte, asa ne intelegem noi si nu ne suparam.…
Oricine si-a facut sau a scris vreodata pe un blog stie ca la un moment dat te opresti si te intrebi: e prea mult? Blogurile personale sunt un fel de jurnal pe internet. Daca unii se cenzureaza intr-o anumita masura, altii aleg sa dea din casa ce au mancat, cum a mers intalnirea romantica de aseara sau cat au stat la WC.…
Pe mine nu m-a prins febra Farmville-ului de pe Facebook. Am primit milioane de invitatii, dar n-am vrut. Uite-asa, mi s-a parut o pierdere de vreme! Dar in seara asta, dand un refresh la google analytics, mi-am dat seama ca am si eu Farmville-ul meu: blogul. Plantez posturi, le gadil pe toate partile, ma asigur ca au destul soare si destula umbra, imi cultiv parerile si simtirile in ferma blogosferei.…
Mai tineti minte de yahoo 360? Aa, ce vremuri! 🙂 S-a desfiintat acum vreo cateva luni. Puf! Vanished. Si pentru ca nu m-a lasat inima sa dau uitarii toate textele alea, pentru ca in fiecare am lasat putin din suflet, le-am importat aici. Si, bineinteles, am trecut prin ele. Scriam (mult) mai personal, (mult) mai ambiguu, dar si mult mai sincer.…