pentru ca sunetul ajunge

Am trecut prin tot felul de melodii azi. M-am trezit cu Birdy – 1901, un cover foarte fain dupa Phoenix. Ramasese in coada de aseara. M-am bucurat de primii „la multi ani” ai zilei si am sarbatorit ca am avut confirmarea ca sunt un geniu al internetului. Glumesc, evident. Mi-am mutat blogul, nu asta, mai am unul, de la un host la altul si mi-a iesit din prima.

in apa

Vreau sa va dau intalnire. Pe un camp cu maci, in miros de iarba, cu soarele pe piele. Pe o plaja cu trei palmieri, intr-o lumina difuza, cu stele intre luni. In zbor deasupra unor paduri. In jurul unei amintiri si-a unui zambet melancolic. Pe o cladire de 100 de etaje cand soarele e obosit si creste consumul de energie electrica.

falling, catching

pe o melodie poti scrie mii de cuvinte

dar niciunul si nicio combinatie de nu vor fi pe masura de frumoase

daca superman respecta legile fizicii

lois lane s-ar fi rupt in bucati cand se lovea de bratele lui

asta daca el ar fi putut decelera at all

o moarte mai putin cruda ar fi fost s-o lase sa se loveasca de pamant

asta e din ‘big bang theory’

iar dintr-un alt univers, cu pantofi si par blond ondulat, vine

‘strong enough to catch me’

si daca sunt gauri in plasa de siguranta

ei, la asta nu te-ai gandit

did you

lalalala pam pam pam pam

lalalala

asta a fost pianul

sus si jos

Agnes Obel:

four three

Intr-un fel suntem aceleasi, intr-un fel suntem altele. Suntem aceleasi fete, zece ani mai tarziu. Doar ca am mai trecut prin niste dezamagiri, niste succese, niste monotonii si rutine. Ne-am mai tinut de mana prin una rea si una buna, dar tot alea suntem in esenta. Am mai uitat din vise. Ne-am facut vise noi, iar pe altele le-am ajustat. Unele vise au ramas intacte in ciuda.…

a view from my window

Pentru ca nu cu multe minute in urma, la sugestia Ioanei, m-am inscris in concursul lui Groparu (as da link, da’ nu e locu’ – click pe postul asta aa vedeti ce si cum), m-am gandit ca probabil voi primi 2-3 (sute de :D) clickuri in urmatoarele zile si blogul meu e vai de capul lui in stare de coma si-o sa zica lumea uite si la lenesa de sabinavarga n-a mai scris din decembrie huoo.

it’s been too long

neah. nu-mi place. sa va zic un secret. desupra randurilor astora e un paragraf care nu-mi place. nu e nimic gresit cu el. dar nu se leaga. si nu poti edita un paragraf care nu se leaga. de publicat nici atat. asa ca nu poti decat sa dai un enter resemnat si s-o iei de la capat. ei, vezi? asta era problema.…

home alone

home alone
un apartament cu 10 camere din care numai una ocupata, prin coincidenta chiar de tine, este
perfect pentru a auzi toate zgomotele posibile, toate mustele care se aseaza pe resturile din
bucataria prin care parca-au trecut hunii, toate usile care se trantesc la alte etaje, toate
sticlele de plastic care mai pocnesc uneori. cu o seara inainte nu le-ai auzit.

14 grade, 10 fara un minut

14 grade, 10 fara un minut
cine sunt, cine esti. cu lacrimile unui film stupid abia uscate pe obraz, cu o tigara, o boare de 14 grade nordice si-o
melodie care-mi aminteste de-un text pe care l-am scris acum trei ani. cine sunt, ce vreau, unde vreau sa merg? stau pe
pozitii la start si aman fuga, sunt pregatita sa incep iar cursa, sa-mi incordez muschii, sa respir eficient, sa vad
finishul si sa ajung la el victorioasa.