pentru ca sunetul ajunge

Am trecut prin tot felul de melodii azi. M-am trezit cu Birdy – 1901, un cover foarte fain dupa Phoenix. Ramasese in coada de aseara. M-am bucurat de primii „la multi ani” ai zilei si am sarbatorit ca am avut confirmarea ca sunt un geniu al internetului. Glumesc, evident. Mi-am mutat blogul, nu asta, mai am unul, de la un host la altul si mi-a iesit din prima. Am avut emotii. Nu prea multe. Apoi Lykke Li mi-a spusa ca she follows rivers in timp ce ma invarteam intr-un hamac. Aveam telefonul in buzunar, dar degeaba. Little did I check ca n-aveam semnal. Am mancat un pranz minunat. Ca de ziua mea. Ceva nou. Mama mi-a zis ca am mai mancat iepure cand eram mica. Dar pentru ca nu-mi amintesc, pot sa zic ca e prima data. Apoi o felie de tort de mere cu frisca adevarata. Nu de-aia la tub. De-aia batuta din smantana de la vaca ei de-acasa. Si cu niste dulceata de zmeura on the side. V-am facut pofta? Bine. Cat m-am plimbat prin padure si m-am agatat in niste panze de paianjen, la niste romanasi la gratar rasuna marsul de primit oameni la nunta. Are un nume? Desi ei nu aveau nici mire, nici mireasa. Dar, in fine, niste ponei se simteau bine unul in compania celuilalt in apropiere. La auzul marsului fara nume s-au indepartat putin. Mai mult. Amintirile? Si-apoi am pornit cu masina ca incepuse sa tune. Am decretat ca am drept de veto ca e ziua mea si-am scanat posturile de radio pana am dat cu multa placere de Rock FM. Pentru ca se fac lucrari la intrarea in oras, am avut timp berechet sa ma bucur pe rand de Uriah Heep – Lady in Black, Vama Veche – Vara asta (si-un val o sa m-arunce-n cortul eeeeeeei), RHCP – Scar tissue si Metallica – Turn the page. M-au uns, literally, la suflet. Dupa ce-am mai raspuns cu mare placere la cateva mesaje frumoase, pe-o ploaie infernala, am „ars” cateva cd-uri pentru drumul spre mare. As enumera piesele, dar sa nu exageram.
Singura care a ramas insa pe repeat si care imi urla in casti si in momentul asta si care o sa-mi aminteasca mult timp de ziua asta a venit pe seara. Multumesc, Ioana! 🙂
Hello, 28!

Am trecut prin tot felul de melodii azi. M-am trezit cu Birdy – 1901, un cover foarte fain dupa Phoenix. Ramasese in coada de aseara. M-am bucurat de primii „la multi ani” ai zilei si am sarbatorit cand am avut confirmarea ca sunt un geniu al internetului. Glumesc, evident. Mi-am mutat blogul, nu asta, mai am unul, de la un site de hosting la altul si mi-a iesit fara probleme. Am avut emotii. Nu prea multe. Apoi Lykke Li mi-a spus ca she follows rivers in timp ce ma invarteam intr-un hamac. Aveam telefonul in buzunar, dar degeaba. Little did I check ca n-aveam semnal. Am mancat un pranz minunat. Ca de ziua mea. Ceva nou. Mama mi-a zis ca am mai mancat iepure cand eram mica. Dar pentru ca nu-mi amintesc, pot sa zic ca e prima data. Apoi o felie de tort de mere cu frisca adevarata. Nu de-aia la tub. De-aia batuta din smantana de la vaca ei de-acasa. Si cu niste dulceata de zmeura on the side. V-am facut pofta? Bine. Cat m-am plimbat prin padure si m-am agatat in niste panze de paianjen, de la niste romanasi la gratar rasuna marsul de primit oameni la nunta. Are un nume? Desi ei nu aveau nici mire, nici mireasa. Dar, in fine, niste ponei se simteau bine unul in compania celuilalt in apropiere. La auzul marsului fara nume s-au indepartat putin. Mai mult. Amintirile? Si-apoi am pornit cu masina ca incepuse sa tune. Am decretat ca azi am drept de veto la muzica si-am scanat posturile de radio pana am dat cu multa placere de Rock FM. Pentru ca se fac lucrari la intrarea in oras, am avut timp berechet sa ma bucur pe rand de Uriah Heep – Lady in Black, Vama Veche – Vara asta (si-un val o sa m-arunce-n cortul eeeeeeei), RHCP – Scar tissue si Metallica – Turn the page. M-au uns, literally, la suflet. Dupa ce-am mai raspuns cu mare placere la cateva mesaje frumoase, pe-o ploaie infernala, am „ars” cateva cd-uri pentru drumul spre mare. As enumera piesele, dar sa nu exageram.

Singura care a ramas pe repeat si care o sa-mi aminteasca de ziua asta a venit pe seara. Multumesc, Ioana! 🙂

Hello, 28!

ps si-am jucat si tenis de masa, si-am facut si poze frumoase, si-am admirat un fag inaaaaaalt si drept ca un soldat, si l-am intrebat pe-un cal „tu ce mai faci?”, si-am stat pe-o buturuga, si mai taci ca tare mult mai vorbesti in seara asta

0 Comments on “pentru ca sunetul ajunge”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solve : *
26 + 30 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.