– Ce ai face daca nu ai lucra?
– Tot as scrie.
Probabil altceva, poate altfel. Oamenii zic sa-ti gasesti pasiunea si sa ti-o transformi in job, ca atunci e minunat, te-ai scos. Mai e si partea ailalta, ca atunci cand pasiunea devine job nu mai e pasiune. Tind mai mult spre partea minunata, desi jobul iti schimba pasiunea pe ici, pe colo, in parti esentiale.…
Acum cateva zile, Facebook mi-a amintit ca au trecut cinci (5!) ani de la asta. Ma rog, cinci de la petrecerea de farewell, unde am cantat de m-am mirat ca nu au chemat vecinii politia, unde am primit cadou Catch-22, pe care-mi doream mult s-o citesc si pe care nu am terminat-o nici azi. Poate pentru ca pe coperta interioara sunt prea multe emotii, prea multe good-bye-uri si noroc bun-uri.…
In Aeroportul Otopeni. Azi oamenii au culori diferite. In aer e o ceata greu de definit. Daca ma uit cu atentie, dispare. E soare in Bucuresti. Frunzele adie si se intreaba cum e posibil. Cum poate o lume atat de de frumoasa sa nasca atata ura? Ma uit la oameni incercand sa ghicesc cine stie, cine se gandeste. E cineva preocupat?…
„The only way to predict the future is to invent it.” Adriana Istrate a vorbit despre un reality check, atunci cand lucra in noaptea de Revelion si s-a enervat pe un coleg care i-a dat vestea ca sistemele vor cadea la miezul noptii. Cine cred ca sunt si cine sunt de fapt? O intrebare care a alergat-o pe Adriana la ultramaratoane pe sapte continente.…
Ce nu ne-a zis nimeni a fost ca te simti la fel. Undeva, acolo, sub straturile de educatie, norme, amintiri si responsabilitati mai mult sau mai putin necesare, sub toate e acelasi pui de univers. O fiinta cu antenele ridicate, care incearca sa inteleaga ce i se intampla si care se lupta intr-una pentru adaptare. Un omulet condamnat de evolutie sa prioritizeze panica, pentru ca a lasa garda jos nu e chiar intelept.…
Imi amintesc verile asa cum nu imi amintesc toamnele. Fiecare poveste de iubire sau singuratate, de mare sau munte, de prietenie innodata sau abandonata. In fiecare an stiu ca se apropie, si totusi traiesc primavara intr-o ignoranta verde, de geci de blugi, planuri vagi si uitare. Uitarea iernii si a verilor trecute.
Inainte de prima mea vacanta de vara, mamaia mi-a spus ca ma asteapta 90 de zile libere.…
Vremea de zilele astea mi-a amintit de Amsterdam. Stirea „Romanii nu au mai vazut soarele de 28 de zile” a avut aroma de ceai verde cu iasomie, dintr-o cana in dungi, cu geamul deschis cu vedere la canal. Un canal ca oricare altul, pe care se odihneau rate si alte o suta de specii de pasari si pe malul caruia mergeam zilnic la Albert Heijn (echivalentul Mega Image).…
Si, cum a fost?
Frumos.
Ce ti-a placut cel mai mult?
Nu stiu.
(ok, trebuie sa-mi fi placut ceva cel mai mult)
Cred ca au fost cladirile. Tot peisajul urban. E impresionant.
(atat poti?)
Si zonele hip din Manhattan, SoHo, Greenwich Village. Pline de baruri, cu cladirile alea dragute cu scari de incendiu pe-afara pe care le vezi in toate sitcomurile.…