Capătul lumii

Sunt pe câmp în spatele casei bunicilor. A străbunicilor, mai exact, pe care îi știu doar dintr-o poză îngălbenită. Adun cartofi în poala rochiței. Fur cartofi, adică, dar nu știu asta până nu-și pune mamaia mâinile în cap. Vorbesc cu cineva imaginar. O fetiță brunetă, tunsă scurt. Îi povestesc vrute și nevrute. Când obosesc, mă opresc și mă uit spre pădure.…

+4 ani acasă

Părinții mei se mută din apartamentul cu trei camere de lângă Școala Generală nr. 8, unde n-am studiat. Am fost elevă la nr. 4, peste Bulevardul George Enescu, lângă Piața Mică. În apartamentul de la etajul patru am stat vreo 5-6 ani, din Generală până când am încărcat VW-ul ochi și-am plecat în București.

Camera mea de la patru m-a văzut în toată splendoarea adolescenței.…

retezat

Patru zile în Retezat

Prima dată cu cortul la munte. Și primul vârf făcut de trei ori.

Am plecat din București joi dimineața cu destinația Lacul Bucura, unde urma să campăm. După șapte ore, am ajuns la buza Rezervației Naturale Retezat. Cam obosiți, am decis să oprim în pitorescul Râu de Mori, un sat cu oameni de treabă, bere rece și drumuri înguste și întortocheate.…

Uau

Băi, de când am scris ultima dată nu mai am 32 de ani. Am o vârstă care a făcut-o pe o domnișoară din Vamă să exclame „Uau!”. M-aș gândi că e un compliment, că poate-mi dădea douășcinci. Dar nu e. La 17 ani nu vezi dincolo de 20, dapăi 30. M-a uau-uit și m-a lăsat la coadă la baie cu o privire care zicea „Eu la 33…”.…

Despre singurătate

Am 32 de ani și, până acum, am avut câteva relații. Nu multe și nu lungi. 1-2 ani, cam așa. Numărul adunat al anilor e mai mic decât cel în care am fost singură. Motive? Explicații? Sigur, există. Poți explica orice uitându-te în urmă.

Mai important de atât, de ce e nevoie de explicații?

Oamenii sunt obișnuiți să fie în relații și să-i știe pe ceilalți cu cineva, de preferat în drum spre căsătorie și mulți copii.…

Mă întorc la tine, iar și iar

Eu și Amsterdamul suntem într-o relație complicată.

Am primit telefonul în iunie 2006. Fusesem acceptată la o școală de vară pe drepturile omului și urma să petrec o lună în capitala Olandei. Tocmai încheiasem o bursă Erasmus în Madrid și eram entuziasmată să descopăr locuri noi. Iar Amsterdamul mi-a zâmbit. Printre canale, biciclete, băieți înalți și mori de vânt, m-am îndrăgostit.…