Aaa, buna! O, doamne, e deja august? Si eu inca nu m-am carat intr-un concediu calumea, principalul motiv pentru care imi zvacnesc chestii pe la tample la ora asta. Asa m-as tot duce sa stau o luna pe malul unei mari, sa fie liniste si pace, nisip alb si-un morman de carti langa sezlong. Am zis de liniste? Bine c-am zis.…
Alarma. Nuuu, la dracu. Imagine neclara in oglinda. 3 in 1, laptop, dulap, cercei. Imagine acceptabila in oglinda. Masina, aglomeratie, radio, fuga pe scari, intare calma in birou. Buton, cafea, click, mult click, ore intregi de click. E abia 1? La naiba. Sandvis peste tastatura, apa/cafea. Cuvinte, multe cuvinte, aceleasi cuvinte, alta ordine. Aer conditionat, nerabdare, hai, inca 2 ore… Masina, radio, foame!…
… ca sa parafrazez titlul cartii pe care, in mod oarecum ironic, tocmai o citesc. E mai greu decat data trecuta cand m-am lasat si cand m-a tinut doi ani, dar na… dracu’ m-a pus sa ma reapuc! Vi-l recomand pe Allen Carr daca aveti aceleasi ganduri ca mine, omul cam stie cum sa puna problema.
Printre altele, e canicula. Cel putin asa am auzit, pentru ca mie nu mi-e cald.…
Curatenia e unul din lucrurile pe care TREBUIE sa le facem. Daca suntem in bani, bineinteles, poate sa o faca si altcineva in locul nostru. Dar ea trebuie facuta. Asa ne-a invatat bunica, mama, societatea. Ne plac strazile ordonate si curate din Occident si ne intrebam: pe cand si la noi? Putem trai zile, saptamani in dezordine, dar in cap ne tot suna: trebuie sa fac curat.…
Abia astept sa scap de la munca. Abia astept concediul. Abia astept sa vina weekendul. Abia asteptam chestii zi de zi. Traim pentru clipa cand… cand ce? Clipele pe care le „abia asteptam” de obicei trec destul de repede si neobsevate si de multe ori nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Pentru ca, nu-i asa, ar trebui sa fie magnifice sa merite faptul ca ne-am gandit la ele 8 ore, 5 zile sau 6 luni.…
Pe strada mea, pe şpe iulie. Pe cand un rasarit?
noir desir – le vent nous portera…
E ciudat cum mintea noastra se convinge singura de tot felul de chestii. Si le credem frate din toti rarunchii. It’s all in your head, it’s all in your head. De exemplu nenorocitele de superstitii, de care eu una nu reusesc sa scap si gata. Draga, daca dau peste o galeata/o sticla/un recipient de orice fel/marime gooool atunci inseamna ca o sa-mi mearga prost restul zilei.…
Si uite asa, pentru ca toate lucrurile se fac la timpul lor si eu am ignorat regula, stau acum inchisa in cuptorul casei mele, cu plafonul rosu aprins si geamurile cracanate la maxim, si nu-i vad pe Placebo. Nu-i nimic, o sa ma revansez candva undeva. Timpul se descompune incet in asteptarea unui munte, unei mari, unei brize la terasa. Dar nu se poate asa.…