Conduceam pe Bulevardul Unirii, era seara, ar fi putut foarte bine sa ploua. Cateva masini in fata la semafor, a-ntaia, a treia, de la radio razbate „If lay here, if I just lay here, would you lie away with me and”. Dau mai tare si accelerez, ca-n filme. Stateam intinse pe-un pat strain, la radio incepe. „Auzi, ce sezon din Grey se termina cu piesa asta?”.…
Cand Katarina mi-a spus ca nu a vazut toate camerele, nu am inteles. Cum adica, ai fost acolo si ai vazut doar holul si bucataria? Da, e mare, nu-ti dai seama unde e ce.
Casa de la Herengracht 410, unde am stat un an si-un pic, are cinci etaje, cu cate cel putin zece camere pe etaj. Cladirea face parte din portiunea de Amsterdam unde isi construiau locuinte bogatanii secolelor 17-18.…
Nu v-am spus nimic anul asta. Ma gandeam sa va las in pace, sa ve vedeti de-ale voastre, sa crosetati in liniste inca un an. Ce zic eu crosetati? Crosetatul presupune rabdare, ia timp, pe cand anul asta ia si el timp, dar in sensul ca-l fura. Expresia asta „iti ia timp” ar trebui sa fie diferita. Da timp. Crosetatul iti da timp.…
Nu-i asa? Cand trebuie sa te trezesti in cateva ore scurte si te grabesti si tu, odata pe luna, spre taramul viselor, tocmai atunci conspira universul sa-ti muste din somn. Taximetristul intarzie. – 8 minute. Mai tarziu, incepi sa intelegi de unde intarzierea initiala. Te afli in prezenta unui taximetrist creativ. El nu alege bulevardele, ca tot muritorul de rand. El stie stradutele laterale, scurtaturile de dupa blocuri, el fenteaza trei semafoare in linie dreapta cu cinci in linie franta.…
„Îmi vedeam viața ramificându-se în fața mea ca smochinul cel verde din poveste.
Din vârful fiecărei ramuri, ca o smochină grasă și movulie, îmi zâmbea și-mi făcea cu ochiul un viitor minunat. O smochină era un soț și-un cămin fericit și copii, și altă smochină era o poetă de success, și altă smochină era o profesoară strălucită, și altă smochină era Ee Gee, incredibilul editor, și altă smochină era Europa și Africa și America de Sud, și altă smochină era Constantin și Socrates și Attila și o ceată de alți iubiți cu nume stranii și profesii neobișnuite, și altă smochină era o campioană din lotul olimpic feminin, și deasupra și dincolo de aceste smochine erau multe alte smochine, pe care nu le deslușeam prea bine.…
Reintoarcerea in Romania e o experienta complicata care are multe aspecte. Aspectul caini. Aspectul „Da’ de ce te-ai intors?”. Tonul usor critic al intrebarii si judecata de apoi „Eu nu m-as fi intors niciodata”. Aspectul muzicii din cluburi care nu e doar bumtzi-bumtzi. Explicatia data dupa om si situatie: „Asa am avut chef”, „Asa am simtit acum”, „Pleaca si tu trei ani si vorbim dupa”.…
Azi dimineata ascultam un podcast si un tip care e expert in online, la modul serios, academic, si-a amintit ca a aflat de acest lucru minunat numit „internet” acum multi ani tocmai de la mama lui, o tanti bibliotecara. Si si-a mai amintit ca primul email pe care l-a primit vreodata n-a fost de la vreun spammer, ci tot de la mama lui, care il intreba daca mai are camasi curate.…
Se intampla un lucru ciudat. Am calatorit in timp. E ora 9:37 am, sunt la birou cu un 3 in 1, se aude zgomotul de tsunami care se apropie al ever-fermecatorului Dristor, guerrila in boxe si munca incepe la ora 16. La un site de stiri. Si, de parca toate astea n-ar fi suficiente, acum ma ridic sa-mi fac inca un 3 in 1.…