Adina: Te astept
Ioana: M-am enervat
Eu: Jucam carti, bem bere si ne uscam
A: Imi tremura un picior
I: Io n-am nimica bun de zis
K: Ce tigari?
A&I: Kent 8 sau lung
A: Daaaamn
E: 🙂
I: Me again?
A: Asteptam iezii.
E: We don’t need no education.
I: Eu vreau zapada. Pune-ma pe mine cu zapada mea.
A: Subcriu.…
Cate pahare de limonada am numarat pe degetele de la mana dreapta, in timp ce mana stanga cauta volumul potrivit? Uneori gandurile pot fi asurzitoare asa ca imi imaginez ca sunt intr-o masina pe un drum serpuit, in stanga raul si in dreapta muntele, si ma indepartez de sunetul lor. Functioneaza, mai ales cand sunetul strazii ajunge sa se confunde cu cel al apei si culorile fantastice ale curcubeului joaca in ritmul pulsului.…
La tv a aparut o tanti care vorbeste in Andreea Marin style si crede ca-mi poate ghici viitorul in stele. Eu am chef sa scriu fro’ doo randuri despre colegii mei de liceu. Poate ar trebui sa scriem cu totii un roman, cate un capitol fiecare. Just a thought… Si numele ar putea sa fie CC, or smth. Ok, gata cu ideile stupide.…
Am aprins 5 lumanari. 2 nu aveau fitil, deci 5. O pata verde si una portocalie sa usuce condensul creat, sa se deschida iar monitorul, sa dispara virusul sau eroarea, sau ce-o fi. A venit vara si oamenii stau cu geamurile deschise. Simt miros de mobila veche, covoare prafuite, pereti imbacsiti cu miros de mancare. Peste drum, barbati gatesc in chiloti iar domnite vorbesc la telefonul mobil pe balcon.…
11:42 Ma plictisesc. As putea sa fac multe lucruri dar ideea ca ma asteapta un tren, ca eu il astept pe el, ma face sa stau cu ochii in tv, afland ca «seceta parjoleste culturile». Mi-am terminat bagajul cu o ora mai devreme, mi-am facut o poza cu mama ca nu aveam una recenta, si mi-am mai facut o cafea. Pe langa drumul de 7 ore cu terenul, pe o caldura ce ma va omori incet dar sigur, eu imi maresc asteptarea cu inca o ora.…
La TV ruleaza «What a wonderful world», cainele doarme fara nici o grija pe lume, si eu am mancat doua clatite. Ma urmareste un vis pe care nu mi-l amintesc dar care imi da o stare de nervozitate. Cei din jur n-au nici o vina, dar eu nu ma pot abtine sa nu ma incrunt. Am mancat usturoi ca sa nu ma poti pupa.…
Cum fac cum nu fac, ma misc in cercuri, apele ma ametesc, barcile par la fel, si gasesc aceiasi copaci. Aceleasi sunete ale vantului printre frunze. Mi se pare oare romantic sa cred ca am pierdut drumul? Eu stiu, toata lumea stie, ca de fapt am o harta in buzunar, nu plec de acasa fara asa ceva. Si totusi refuz sa o folosesc si nu indraznesc sa intreb.…
Chiar daca pamantul e rotund doar cateodata si pielea marii amaruie de la atata bere, mi-aduc aminte destul de bine de tine. De piatra alba pe care m-am cocotat si de pe care-am vazut viitorul, de sunetul valurilor spargandu-se fara nici o graba de tarm. Si cu cat ma gandesc mai bine cu atat mosorul se desira mai mult si eu uit de paianjenii cu care am trait in camera cateva saptamani.…