motto: „am facut si noi revolutie cum am putut” (a fost sau n-a fost?)
pana la urma nu am votat cu png. nu m-a lasat mana sa pun stampila pe lista deschisa de jiji. am intrat in cabina de vot si mi-am aruncat ochiul peste liste. stiam deja candidatii, scrisesem despre ei, de prea multe ori, nu m-a convins nimeni.…
Vreau ca Becali sa mearga la Parlamentul European pentru ca:
1) Ma gandesc ca fiind mai mult plecat din tara, o sa-l vad mai putin la TV.
2) N-o sa-l bage nimeni in seama acolo (in sfarsit!), politicienii sunt mult prea „copti” si ocupati pentru a asculta bababeratiile lui.
3) Programul electoral al PNG spune ca vor sustine marcile traditionale romanesti in UE, chestie care imi suna mai rezonabil si productiv decat „o sa marim pensiile la nivelul celor din Uniune” sau „vom reduce saracia”, bla bla.…
How can u stay mad when there is so much beauty in the world? …
Cum sa umpli timpul dintre doua cafele, doua stiri, doua tigari, doi, doua noaptea si sapte dimineata? Vorbesc despre tutun in necunostinta de cauza, n-am termiat eu paharul de vin si sunt foarte calma. Foarte rabdatoare, eu sunt, doua barci se clatina sub 70% apa, poate e mai frumos in apa decat in oricare din ele. Cineva se joaca cu butonul de lumina de la mine din creier, e discoteca, zaresc din cand in cand ca ploua printre fisuri, monitorul clipeste, merg pe un fir subtire ce-mi leaga timpanele unul de altul.…
«Tacerea te-ar ajuta sa scapi de-ntrebarea mea…»
Citesc ce n-am scris pana acum, dau ceasul inapoi, aburesc oglinda si ma uit dupa pescarusi. Pescarusii mei, nisipul din clepsidra mainii, un bilet ascuns printre foi si florile mici si rele. Aseara venise salvarea, pentru o fata de 20 de ani, de la etajul 5. Soarele slab, «in casa suntem doar noi, cu glasul intunecat, cu aerul imbufnat».…
mi-am tranformat fluturii in plictiseala, tocurile in lipsa de muzica, serile in asteptarea serilor de weekend. sunt satula de pagina asta si totusi scriu de dragul diversitatii, de dragul pozelor din b52 si de dragul gustului toamnei pe care l-am simtit in seara asta pe buze, in frunzele de pe trotuar, si in ultima urma de caldura din aer de anul asta.…
Un’, doi trei si… Merge, merge, sta si cade. Ploaia, masa, casa, tare tare, tare-o doare, pe pisica de pe stanca, ochiul drept si mana stanga. Stropi nebuni, manca-le-ar apa, omoratau povestea, cuvintele, rima, tot ce-au prins. S-au luat la tranta, au sarit boabe de nisip, s-a aplecat firul de iarba, a fugit rama, au castigat. Caci apa e la putere, va veni mare si tare peste tot pamantul, asa am vazut eu intr-un film[1], vom inota cu balenele si rechinii, vom dansa impreuna la discoteca de langa caminul cultural.…
Trei pisici mititele
Stateau pe campul cu albastre lalele (sacul meu de dormit)
Le le
Si despre multe vorbeau ele
Hai la joc
Cu noroc
Al cui e norocu’
Cui-i iese jocu’?
Cea blonda si bruna
Fara gand de furtuna
Uitara de gluma cea buna
Uitara ca vorba atarna
Nu vazura ca cea pistruiata
Se lasa catranita
Si de jale biruita
Pistruiata le lasa
Si in cuibul ei pleca
Iar pe campul cu lalele
Doua matze (foarte) rele
(I)spasite-o cauta
Pe cea pistruiata
Si promit ca niciodata
N-o s-o mai faca asa de lata.…