Protect me
placebo – protect me from what i want …
Autor: Sabina
Made in ştiftland
Cand eram mica aveam o pereche de casti ani de zile. Si le foloseam zilnic. Trageam de ele, dansam cu ele pe urechi, le aruncam, mai trageam o tura de ele. Se rupea mai repede mufa de la casetofon decat sa se strice castile. Acum pe an ce trece castile se strica din ce in ce mai repede. Am incercat si ieftine si scumpe si auriculare si neauriculare si negre si galbene.…
Bitter-sweet migraine
Catalin imi spune ca pot sa ma mut pe twitter la cat de putin scriu. Nu ma pasioneaza miscarea, asa ca nu scapati. Muhaha. Deci na, ce altceva decat o piesa? Si chiar am o bitter-sweet migraine, nu fac pe interesanta. Of ce monolog plictisitor. Zi-le Billie Joe!
Green Day – Give Me Novocaine…
all i need
pentru ca e duminica seara si cu toate astea sunt pe baricadele muncii, pentru ca am prins pentru a doua zi consecutiv rasaritul si oricat de placut ar fi el acum nu-mi ajung toate sticlele de cola din lume, pentru ca pentru ca pentru ca mi-e somn dar n-am de gand sa dorm, pentru ca ma pedepsesc cu sandvisuri seci de la automat si doua kile de cafea.…
Dau pixeli pentru tv
M-am inscris si eu la Concursul LG, organizat pe blogul lui Bobby Voicu. Poate asa imi schimb si eu televizorul ala mic pe care nici nu-l vad bine, la care ma uitam si-n liceu (oare si-n generala?), cu un LG LCD LH5000. Dar daca atunci voi incepe sa pierd timpul in fata tvului?? Anyway, slabe sanse, asa ca wish me luck!…
Daydreaming
Stiati ca visatul cu ochii deschisi face bine? Daca-ti proptesti ochii in zare, in copaci, in parcarea din fata geamului sau in gol, dupa caz, si visezi, iti este stimulata activitatea cerebrala si rezolvi mai usor problemele complexe, cica. Asa zice un studiu, din ciclul „un grup de cercetatori”.
Oricum, mi-am amintit de chestia asta cand veneam azi la munca, spre o cladire imensa si gri, spre un birou cu aer conditionat si neoane, si ma vedeam de fapt deschizand „usa” cortului si dand de mare, luandu-mi cu ochii pe jumatate deschisi costumul de baie si dormitand pe plaja cu o carte in mana cateva ore.…
Lectura si pofta de ea
Madalina m-a intrebat cui ii datorez pofta de citit. Prima persoana la care m-am gandit a fost bunica. Ea imi povestea cum atunci cand s-a mutat de la tara, dintr-un sat de pe langa Suceava, la Bucuresti, cu bunicul care lucra in armata, a descoperit ca-i placea sa citeasca. Avea 19 ani, cateva clase si o vecina cu o biblioteca pe care i-a citit-o din scoarta in scoarta.…