Sindromul „abia astept”

Abia astept sa scap de la munca. Abia astept concediul. Abia astept sa vina weekendul. Abia asteptam chestii zi de zi. Traim pentru clipa cand… cand ce? Clipele pe care le „abia asteptam” de obicei trec destul de repede si neobsevate si de multe ori nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Pentru ca, nu-i asa, ar trebui sa fie magnifice sa merite faptul ca ne-am gandit la ele 8 ore, 5 zile sau 6 luni.…

Si-am fugit

E ciudat cum mintea noastra se convinge singura de tot felul de chestii. Si le credem frate din toti rarunchii. It’s all in your head, it’s all in your head. De exemplu nenorocitele de superstitii, de care eu una nu reusesc sa scap si gata. Draga, daca dau peste o galeata/o sticla/un recipient de orice fel/marime gooool atunci inseamna ca o sa-mi mearga prost restul zilei.…

Cald, nu?

Si uite asa, pentru ca toate lucrurile se fac la timpul lor si eu am ignorat regula, stau acum inchisa in cuptorul casei mele, cu plafonul rosu aprins si geamurile cracanate la maxim, si nu-i vad pe Placebo. Nu-i nimic, o sa ma revansez candva undeva. Timpul se descompune incet in asteptarea unui munte, unei mari, unei brize la terasa. Dar nu se poate asa.…

Un grup de cercetatori

Pentru ca grupurile de cercetatori au ramas fara idei, dupa ce au demonstrat pe rand ca ciocolata e buna si rea, berea e buna si rea, sarea e buna si rea etc. etc. etc., s-au apucat sa se studieze intre ei. Astfel, un studiu arata ca multe dintre studiile despre care tot citim sunt eronate. Cat de ironic! Si apoi o sa se faca un studiu care arata ca studiul despre studii nu e bun.…