un etaj mai sus

Mergeam cu liftul ieri. Si, intre etaje, m-am intrebat: cand exact am devenit eu masochista? La modul metaforic, va rog sa nu „sariti” in concluzii deocheate. Pentru ca mi-am pus intrebarea pe la etajul 4, pana la 10 am avut timp sa analizez. In copilarie, in liceu, cand si de ce s-a intamplat? Cand si de ce am dezvoltat curiozitatea mea bolnava?…

dor de scris, scriind in gol

Mi-e dor sa scriu. Si aici, pe blog, si oriunde. Pe foi albe, goale, in jurnal, la final de zi, la un ceai, in bucatarie, in timp ce soarele apune si de fiecare data cand ridic ochii luminile din blocuri sunt mai multe. Sau noaptea, renuntand sa ma chinui sa adorm si cedand in fata insomniei dulci, cea cu muzica, fum, cuvinte, privit in gol, gandit, muzica, muzica, cuvinte.…

ceas romanesc

Bizi bizi morning, cu treburi de om mare. Ma dusei la Fisc, carevasazica. Am vrut sa trimit declaratia de dragoste pe 2009 prin posta, dar mi-au scris si ei un biletel de amor prin care ma informau ca tre’ sa le dau o mica atentie (bani) pe 2008. N-o sa va zic de cozi, aglomeratie, oameni nervosi, tipete, etc. Ba hai ca va zic.…

slip, slipped, slipping


eram in masina, ploua torential, cautam din coltul ochiului copaci cazuti si din coltul degetului un post de radio mai prietenos. (btw, ce naiba se intampla cu muzica de la guerrilla noaptea? sefu Mihaiu, sunteti pe receptie?) am fredonat, cantat de fapt, urlat ‘she’s the one’ la doua semafoare. la urmatorul post de radio incercat, am regretat instant ca m-am oprit la Robbie.…

intelepciunea-i pasare de noapte


din intelepciunea lui Geibriel: la 15 ani esti liber si habar n-ai ce-i cu tine; la 30 de ani esti liber si stii exact ce vrei sa faci cu libertatea ta.

din intelepciunea Ondinei: berea dupa vodka-i o sincopa.

din intelepciunea justitiarului: eu sunt foarte chill. astept semnalul.

experiente maratonistice: si eu am alergat 24 de kilometri. cand aveam 6 ani.…

Fata cu coapsele cat incheieturile de la maini

Am senzatia ca in curand fetele (prea) slabe vor fi privite ca fumatorii. Va exista asa un fel de stigmat social, un fel de “huo!”, un fel de “asa nu!”.

Acum imi vine greu sa cred ca o sa scapam vreodata de imaginea ideala a femeii (aproape) anorexice. Atat timp cat pe revistele de femei din lume vor defila vedete cu coapsele la fel de groase ca incheieturile de la maini, modelul urmat de mase va fi acelasi.…