Si cum stau cu picioarele sub mine si admir nuantele violete ale apusului acoperite ca niste vene de crengile astea negre si batrane, ma gandesc, pentru a suta mia oara, ca nu e moment mai frumos in zi decat acum. Ploua si ar putea, foarte bine, sa fie toamna. Ploua de ieri de la ora asta. Incet, pic pic, poc poc, mai trosneste un calorifer.…
„I am between two cities, one knows nothing of me, the other knows me no longer.”
– Jean Paul Sartre, Nausea…
…si zapada in papuci
…
Lasati rezolutiile, lasati planurile, lasati uitatul pe fereastra. Lasati uitatul inapoi, lasati uitatul inainte, lasati. Lasati volanul, lasati acceleratia si nu mai apasati fricosi pe frana. Mergeti, mirositi, zambiti. Nu s-a terminat lumea pentru noi toti, dar o sa te termine pentru mine si tine. Lasa masina timpului pentru un ghiocel, o toamna, un mar si-o privire cu subinteles. Lasa Facebookul pentru un telefon.…
Mi-e dor de blogul meu. Adica el n-a plecat nicaieri, e tot aici, la mila degetelor mele, iata si dovada: scriu, acum, aici. Se intampla asa, uneori, sa citesc un articol sau o carte sau sa dau cu ochii de un cuvant sau cu urechile de-o melodie. Si, pac, am un flash „Eu am scris despre asta odata”. Si dupa flash vine un search.…
e ca in padure. pe munte. urci, urci, treci de busteni, iti aluneca piciorul pe-o piatra, da’ urci si transpiri si mai bei o sticla de apa. vezi o cotitura, pare a fi ultima. stiti deja, nu e. cand termini un delusor, mai apare unul, la fel de sau chiar mai jucaus. si oricat ar pompa inima si oricat te-ar lasa genunchii si oricat te-ai ruga la zei sa faca urcusul mai lin, doar n-o sa te intorci acum.…
…