„I am between two cities, one knows nothing of me, the other knows me no longer.”
– Jean Paul Sartre, Nausea…
„I am between two cities, one knows nothing of me, the other knows me no longer.”
– Jean Paul Sartre, Nausea…
…si zapada in papuci
…
Lasati rezolutiile, lasati planurile, lasati uitatul pe fereastra. Lasati uitatul inapoi, lasati uitatul inainte, lasati. Lasati volanul, lasati acceleratia si nu mai apasati fricosi pe frana. Mergeti, mirositi, zambiti. Nu s-a terminat lumea pentru noi toti, dar o sa te termine pentru mine si tine. Lasa masina timpului pentru un ghiocel, o toamna, un mar si-o privire cu subinteles. Lasa Facebookul pentru un telefon.…
Mi-e dor de blogul meu. Adica el n-a plecat nicaieri, e tot aici, la mila degetelor mele, iata si dovada: scriu, acum, aici. Se intampla asa, uneori, sa citesc un articol sau o carte sau sa dau cu ochii de un cuvant sau cu urechile de-o melodie. Si, pac, am un flash „Eu am scris despre asta odata”. Si dupa flash vine un search.…
e ca in padure. pe munte. urci, urci, treci de busteni, iti aluneca piciorul pe-o piatra, da’ urci si transpiri si mai bei o sticla de apa. vezi o cotitura, pare a fi ultima. stiti deja, nu e. cand termini un delusor, mai apare unul, la fel de sau chiar mai jucaus. si oricat ar pompa inima si oricat te-ar lasa genunchii si oricat te-ai ruga la zei sa faca urcusul mai lin, doar n-o sa te intorci acum.…