Relevanta noastra cea din toate blogurile

Sa fie relevanta in blogosfera, dar sa stim si noi! Cum stim? Pai e simplu. E relevant daca e scris de un blogger “mare”. Mai e relevant daca e scris de o persoana din anturajul tau. Devine relevant pentru scurt timp daca injura un blogger… ia ghici! “Mare”. Bravo! Poate deveni relevant daca autorul a emis in repetate randuri, vreme de luni de zile si ani, texte pertinente, pline de imaginatie si perspicacitate, umor si inteligenta si, macar pe alocuri, informatie.

Vedeti, ultima fraza e mai lunga. Pentru ca dintre toate criteriile de relevanta, cea dobandita prin munca si talent presupune si  perseverenta, Dorele! Nu doar articole de 3 randuri despre orice e in ziua aia la televizor. Aia se cheama o laba trista, ma scuzati de expresie.

Umbla zvonul prin targ ca din bloguri s-ar putea face bani. Uau, iei, vreau si eu! E ca unul din anunturile alea care apar tot timpul in ziare si in cutia postala: “Munca la domiciliu, program flexibil, castiguri intre 1.000 si 3.000 de euro lunar”. Stim cu totii ca e prea frumos sa fi adevarat. Daca ar exista asemenea joburi, am fi cu totii acum in Tahiti, cu un cocktail in mana, spalandu-ne privirile cu bunaciunile de pe plaja, luand pranzul pe yacht, cu urmatoarea destinatie… limitele imaginatiei. Da ma, se fac bani din bloguri. Cred, io nu m-am facut pana acum decat cu un costum de baie si 2 jocuri Wall-e. Da’ se fac. Si atunci fiecare gigel e un mic antreprenor cu mica lui afacere, care isi freaca mainile machiavelic in spatele monitorului gandindu-se ca are si el pareri, a invatat si el sa scrie in clasa a 4-a, ce-i mai lipseste sa se faca bloagher dă succes?

Acum e momentul sa fac o precizare pentru ca simt ca alunec pe panta punerii tuturor in aceeasi oala. Sunt oameni care se apuca sa scrie pentru ca le place sa faca asta. Pentru au ceva de zis sau daca n-au nimic de zis, pot sa faca din orice banalitate o minunatie literara. Ei sunt relevanti, cel putin pentru mine, pentru ca pot fi oricand o sursa de inspiratie si incantare.

Blogurile de tip ghiveci fara gust, facut din ciuperci aparute dupa ploaie, astea ne sufoca! Nu ca m-ar deranja in vreun fel ca unii oameni n-au nimic mai bun de facut decat sa tranteasca banalitati pe o pagina web. Whateveeer, treaba lor, sanatate maxima la copii! Ceea ce ma deranjeaza e ca ma pierd in atata irelevanta. Tre’ sa stai sa cauti, nenica, mult si bine  pana dai de ceva mai de doamne ajuta. Abia ai de unde alege. Si ma si enervez uneori, desi…

…nici eu nu sunt un cal breaz. Scriu cum pot, cand pot, ce-mi vine in cap. Mai am multe de invatat in materie de scris si bloguri, multe multe! Dar macar atunci cand decid sa apas butonul de “publish”, ma intreb inainte: are vreo importanta cat de mica, macar pentru 2-3 persoane, ce am scris aici? E o balarie banala sau aduc in plus macar cat negru sub unghie? Are coerenta? Are cap si coada? Are un fir logic?

E asa de greu? Fac un apel la relevanta si coerenta! Tu’i mama ma’sii de viata.

RELEVÁNT, -A, relevanti, -te, adj. Care releva, care scoate sau iese in evidenta.
RELEVÁ,  relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidenta; a evidentia, a observa, a remarca, a sublinia.
RELEVÁ vb. 1. v. accentua. 2. v. semnala. 3. v. sesiza. 4. v. denota.
IMAGINÁTIE,  imaginatii, s.f. Capacitate omeneasca de a crea noi reprezentări sau idei pe baza perceptiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsa de această facultate; inchipuire, fantezie.
COERÉNT, -A adj. Constituit din parti care sunt strans legate intre ele si se succeda in mod logic; strans, inchegat, unit; coeziv.
TALÉNT, talente, s.n. Aptitudine, inclinare innascută intr-un anumit domeniu; capacitate deosebita, innascută sau dobandita, intr-o ramura de activitate, care favorizeaza o activitate creatoare.
INFORMÁTIE,  informatii, s.f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile.
LITERATÚRA Creatie artistică al cărei mijloc de exprimare este limba literara.

Umorul ca dezacord, fara numar

Azi mi-a fost dor de Caragiale si de umorul inteligent in toate formele lui. S-a intamplat in RATB, unde am avut deosebita placere de a sta cu urechea lipita de cabina soferului, unde urla emisiunea de dimineata a Carcotasiolor de la radio nu stiu care. Huidu prezenta oaresice stiri. Si incerca totodata sa fie amuzant. Eu cred ca i-a cam obosit umorul, pentru ca faimosul Carcotas n-a gasit alta gluma decat sa se ia de limba romana. La modul stalcirii pluralelor si comiterii de dezacorduri, cate trei bucati pe propozitie. Domnule Carcotas, cam cata lume care te asculta intelege ca faci greselile alea intentionat? Da-le apa la moara celor pentru care acordul subiectului cu predicatul e un mister total. Da-le un exemplu de “inteligenta” gramaticala, in speranta ca masele vor hahai isteric la discursul tau altminteri fad.

Glumele astea cu “succesuri” si “baietii vrea fetele” ma irita ingrozitor. A fost comic fix primele doua dati. Dup-aia a fost tragic. Pentru ca foarte multa lume vorbeste gresit, si nu in gluma. De la EBA la jurnalisti, bloggeri si tanti care vinde flori. Si sunt convinsa ca jumate din cei care zic in mod constant “succesuri” nici nu mai stiu care e pluralul corect al cuvantului. Stiti cum e vorba aia “Stramba-te mult, ca o sa ramai stramb”.

Criticam manelele intr-un snobism infatuat, dar nu ne dam in laturi din a folosi versurile lor pline de bombe lexicale in conversatiile de zi cu zi. E comic sa te iei de ignoranta altora, nu? Am putea arata ca ne duce capul ceva mai mult dand dovada de un umor care nu este atat de la indemana si de uzat. Dar e greu, frate, presupune un mic efort denumit gandire.

Asa cum au ajuns Mircea Geoana si Ecaterina Andronescu sa fie “garantati Vanghelie”, asa o sa ajungem si noi “mediocritate garantata”.

Huidu nu e, evident, singurul din imaginea asta. Televizorul e plin de emisiuni de divertisment si personaje care se chinuie sa fie comice. Umorul lor frizeaza penibilul. E atat de simplu, redus la glumite de nivelul clasei a 8-a, in cele mai fericite cazuri, si lipsit de orice sare si piper incat ma intreb cine naiba scrie scenariile si daca e cineva in lumea asta care s-ar putea distra vazand asa ceva.

Daca ni se ofera in mod constant greseli gramaticale, sub forma de umor, si simplitate in gandire, sub forma de divertisment, ne putem si obisnui pana la urma, nu? Ca doar in lumea asta conteaza numai țâțele, bă!

…ca si servici

Nu obisnuiesc sa critic foarte dur greselile gramaticale pentru ca, well, nimeni nu e perfect si sunt convinsa ca-mi mai scapa si mie una, alta, din cand in cand. Al doilea motiv pentru care nu sar la gatul celor care fac o greseala este pentru ca sunt de parere ca important este sa transmiti mesajul corect, forma lui fiind secundara atat timp cat de faci inteles.

Dar sunt unele greseli care ma zgarie pe ureche sau retina, depinzand de caz. De exemplu acum, uitandu-ma la tv, il aud pe Radu Morar bagand “si”-uri aiurea printre cuvinte si ma enerveaza. “Ca si avocat sau ca si politician”. Nu, dom’le! E “ca avocat sau ca politician”. E vreo cacofonie pe care incerci s-o eviti? Nu e. Atunci lasa “si”-ul ala sa-si vada linistit de functiile lui obisnuite.

Si inca una pe care o intalnesc des, la oameni care ar trebui sa stie sa scrie cuvantul asta, de multe ori pe bloguri: SERVICIU, fratilor! Se spune si se scrie “serviciu”, nu “servici”, never “servici”.

Atat, carry on now, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Eu tac, sunt la serviciu!

Tara lui “A fost sau n-a fost”

Nici nu ne-am dezmeticit bine din lovitura aplicata (sau nu) in fata si plex de Basescu baiatului, ca acum un nou val de indignare ne cuprinde natia, mass-media si discutiile de la coada la paine: a fost sau n-a fost o caseta cu Geoana? a fost sau n-a fost sex oral in caseta? a zis sau n-a zis Patapievici asta? Pai speculatiile ca Ana Birchall ii executa de fapt, in caseta compromitatoare aparuta acum ceva timp, o mica… placere sefului PSD umbla mai in gluma mai in serios de ceva timp.

Dupa cum bine zice Costi Rogozanu intr-un articol pe tema asta, n-ati vrea mai bine sa ne gandim la guvern? Stiu ca e incitant sa te preocuri de stirile can can, de asta publicatia cu acelasi nume se vinde ca painea calda cand fratii ei mai seriosi mor pe capete. Daaaaar, of, nu vreti sa ma lasati in pace?

M-am saturat de emisiunile cu aceiasi vesnici invitati cu gura mare care dezbat tot timpul ceva legat de “a fost sau n-a fost”: frauda electorala, prietenie intre politicieni si moguli, lovitura in plex, manipulare media in campanie, etc.

Nu vreau sa stiu. Ma doare-n pix. E bine? Nu ma intereseaza ce face Geoana in spatele usilor inchise si daca l-a filmat cineva in timp ce. Nu ma intereseaza nici daca si de ce a zis Patapievici de existenta casetei. E aberant sa nu ma intereseze? E nasol rau ca m-am plictisit de scenarii intoarse pe toate partile despre probleme cu adevarat neimportante?

No, as vrea mai bine sa dezbatem va fi sau nu va fi: guvern in scurt timp, stabilitate politica, vointa pentru iesirea din criza, presedinte validat, zapada de Craciun. Stiti, mass-media da publicului ce publicul cere. Eu cer sa se faca liniste electorala si galagie productiva. Nu de alta dar, in real life, criza chiar ii afecteaza pe oameni si multi n-au job inainte de Craciun. How’s that for important shit, oribilitati de politicieni care sunteti?

Si can can-ul se potriveste, zau, mai bine Simonei Senzual si altor “bombe sexy”. Macar viata lor nu-mi afecteaza buzunarul, sa le dea Dumnezeu sanatate!

Prostânia. Nino-nino, danonino

Incep cu o precizare: asa cum in Romania exista diferite etnii si in Prostânia lumea e diferita. Dar tot Prostânia ramane. Si nu pentru ca era cat pe ce sa-l puna pe Prostanac presedinte, ci din alte motive, mult mai intemeiate.

Cum ar fi articolul asta, in care un olimpic roman de 17 ani isi da cu parerea despre politica. Un baiat care a demonstrat ca are creier suficient si unul care face parte din “crema intelectuala” a generatiei lui, una care peste un an va avea drept de vot. Tot ce spune el e corect: “Nu mă interesează foarte tare aceste rezultate, pentru că oricine iese preşedinte rezultatul va fi acelaşi”, “Majoritatea iau mita electorală, pentru că văd un câştig imediat din mita electorală. Fiindcă ştiu că oricum nu se va schimba nimic în România”, “Probabil că cea mai evidentă schimbare va fi lipsa pancartelor electorale de pe străzi. Asta va fi singura schimbare”.

Dar prostânii dau dovada, ca de obicei, de incuiere mintala. Iata ce comentarii a primit interviul:

“noroc cu tine doctore ca o ai mare si ca atare nu ti se mai oxigeneaza bine creierul”

“Si vorbi si nimeni-ul de mariusica… sobolan talentat in astrofizica… o putzica mica mica de tot…”

“Baietica candidatilor la presedintie nu li-i se aplica regula comutativitatii , vezi-ti in continuare de matematica si nu te crede prezicator. stai in banca ta , in viata nu-ti ajung doar integralele sau derivatele pentru a gasi raspunsurile potrivite.”

No comment la comentarii, vorbesc de la sine.

Pai adolescentul asta are un pesimism justificat si ingrijorator la adresa tarii in care sta. Vrea sa plece. Observa foarte bine ca nu conteaza cine iese, tot aia e. Si nu pot decat sa presupun ca cei mai multi de varsta lui au aceeasi parere, asta daca le pasa vreun pic.

Oricat as incerca sa nu mai critic Romania, nu reusesc sa-mi infranez pornirile. Stiu ca exista si alte tari cu probleme. Stiu ca exista si parti bune, altfel eram si eu de mult plecata. Dar nu ma pot abtine sa nu ma enervez cand vad mostre atat de clare de marlanie si ignoranta.

Si Prostânia ar trebui sa aiba ca imn o melodie scurta si usor de retinut gen “Nino-nino, danonino”. Pentru ca “Desteapta-te romane” n-are nicio sansa sa-si duca la bun sfarsit apelul. Nu prea curand, anyway.

Colectia de zambete

Oricine ma cunoaste stie ca sunt mare fan al zambetelor. Sau poate nu stiati. Va spun eu acum. Sun un mare fan al zambeterelor sincere, frumoase, impartasite, al zambetelor in oglinda, la magazin, in metrou, in poze, in familie, intre prieteni, intre colegi si, de ce nu, intr-o discutie pe mess. Ce spune un zambet? Am increde in tine, am incredere in mine, sunt binedispus/a si vreau sa impartasesc asta cu tine. Nu vi s-a intamplat niciodata sa va zambeasca o persoana necunoscuta si asta sa va binedispuna instantaneu? Mostrele de bunavointa din cotidian ne fac zilele mai bune. In contrast, incruntarile, expresiile faciale care exprima frustrate, rautate, ciuda, sictir, respingere, nepasare, u name it, ne enerveaza si prost-dispun.

Asa ca preiau cu un zambet ideea lui Catalin de a ne arata dintii! “Showing your tits versus showing your teeth“. Ce alegem? Pai depinde ce vrem sa demonstram si ce vrem sa transmitem. Pe mine ma enerveaza pozele cu buze tuguiate, de exemplu. De ce? Nu sunt naturale si fetelor, va rog sa intelegeti, nu va pun absolut nimic in valoare. Am in minte un exemplu concret. Unei foste colege de liceu ii place sa pozeze cu “botic”. O fata frumoasa, cu un zambet radiant, careia i-a intrat in cap ca doar boticul o face fotogenica. Wrong!

Stiti citatul ala? “Smile, it will make people wonder what you’re up to”. Versus “Fa pe sexoasa, people will know exactly what you’re up to”.

Vorbesc despre fete pentru ca le inteleg poate mai bine psihologia. Dar e valabil si pentru baieti. Un zambet face cat 1.000 de aure de mister, mister!

Completam colectia de zambete? Va alaturati miscarii pro-dinti?

Mai jos, una dintre pozele mele preferate in the whole world. De ce? Simplu. Emana bucurie. Si putin din culisele pozei: incercam sa pozam toate cu “botic”. Iata ce a iesit:

Daca va place ideea, cautati o poza in care zambiti cu gura pana la urechi si trimiteti-i-o lui Catalin. Sau mie. Sau scrieti despre asta pe blog. Si data viitoare cand mergeti la magazinul de la colt zambiti-i vanzatoarei. Sa vedem ce se intampla. Haideti ca e frumos!

Tristete

M-a sunat mama la 2 minute dupa exit-poll. Era trista. Tata fuma nervos. Tata, care nu a prea a mai mers la vot la ultimele scrutine scarbit de prestatia jalnica a politicienilor, l-a votat pe Cernea in primul tur. Si nu pentru ca l-as fi convins eu, mi-a zis inainte sa-i spun de preferatul meu. S-a dus pentru ca merita si altii o sansa. In turul II s-a dus din nou. L-a votat pe Basescu pentru ca Geoana i se pare un mascarici si stie ca PSD-ul la putere nu poate fi un lucru bun. Sub nicio forma. Mama si tata sunt tristi in seara asta. Doi oameni care dupa revolutie au facut tot ce le-a stat in putere sa reuseasca in noua democratie. Fara relatii, fara pile, fara mosteniri. Prin munca. Au reusit in mica masura, pentru ca noua democratie a fost cruda cu cei cinstiti si darnica cu hotii. Evident, economia de piata e dura in sine. Dar in Romania ultimilor 20 de ani sansa a fost de partea fostilor comunisti, securisti, pilelor, nepotilor si nu de partea celor cu idei si initiativa. Prea putin si prea tarziu. La 20 de ani dupa revolutie, sa mergi la vot si sa dai tara pe mana PSD-ului, dupa toate prin care a trecut Romania, mi se pare o inconstienta si ne meritam din plin destinul. Dar eu nu stiu. Eu sunt mica, nu am experienta, vorbesc din carti si povesti, din impresii si pareri poate nefondate. Dar mama si tata au suficienta experienta incat sa-i cred pe cuvant. Avem de ce sa fim tristi!

Mergeti la vot!

Mergeti la vot?
Eu una o sa merg la vot, dar pana atunci ma distrez cu perlele de la TV:

RTV : “am aflat ca mos nicolae a venit astazi”

Geoana: “daca veti vota cu mine imi va face mare placere”

mostra de perspicacitate a reporterilor tv: “urnele mobile nu au voie sa paraseasca sectiile de vot”

Cristina Şincai, RTV: “statul cumpara bani” (mi se sufla in casca: statul poate cumpara bani. nu in contextul folosit de dra Sincai, pe care nu mi-l amintesc exact acum caci no memory remains la ora asta. end of discussion )

PDL vrea sa dea foc la tara (mesaj subliminal, muhaha!)

Imi vedeam linistita de cafea si google reader cand suna cineva la usa. Hmm, parca omul cu factura la curent a fost deja luna asta. Ceea ce nu stiam eu e ca tot o factura si o lumina urma sa primesc. La usa, o punga cu doua sticle de ulei si vreo 40 de cutii de chibrituri marca PDL. Ha, ha!

Undeva la capatul culoarului se pierdeau in ceata doua fetiscane si un baiat, cocosati de pungile pe care le carau salahoric. Ce imagine pitoreasca a campaniei electorale! Si eu ce sa inteleg din asta? Ca PDL vrea sa dea foc la tara, la cate chibrituri a impartit populatiei. Sau poate e un mesaj ascuns: o sa ai nevoie de chibrituri, iti vom da curent cu ratia in urmatorii cinci ani. Si factura cine o plateste pentru cadourile astea electorale? Ca eu mi-am platit deja factura la lumina, nu mai vreau!

Aseara la telejurnal am vazut cascaval

Nu, n-am vazut cascaval aseara la telejurnal, dar m-am simtit ca pe vremea cand Andries scria cantecul asta, undeva la inceputul anilor ‘90. Pentru ca aseara la telejurnal, pardon, la televiziunile de stiri n-am vazut ce ar fi trebuit. Aseara am vazut televiziunile ignorand un protest important din centrul Capitalei, pentru a-i defila in fata poporului de Geoana, Antonescu si Johannis. Cateva sute de oameni erau fix in buricul Bucurestiului, de Ziua Nationala, scandand lozinci anti-comuniste, cu drapele cu o gaura in mijloc, ca la Revolutie. Cantand “mai bine golan, decat comunist” si “vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni”. Orice preferinta politica ai fi avut, nu putea sa nu te treaca un fior, macar mic-mic, cand te uitai la ei. Si nu s-a intamplat numai in Bucuresti. Startul mitingurilor a fost dat de Timisoara, pentru ca pe seara sa iasa oameni in strada si in Iasi, Constanta, Brasov, Targoviste etc.

La o ora de maxima audienta, televiziunile principale de stiri, Realitatea TV si Antena 3, au ales sa nu dea imagini cu protestatarii. Asta in conditiile in care se dau News Alerturi pentru fiecare vrabiuta care se loveste de geamul unei masini. Un protest al catorva sute de bucuresteni nu a meritat un News Alert. Nu a meritat nici macar pomenit, acolo, 10 secunde in mijlocul programului obisnuit. Dar, vedeti voi, programul nu era cel obisnuit, era unul electoral. Iar electoratul nu a avut posibilitatea sa-si formeze o opinie, pentru ca i s-a oferit doar jumatate din realitate.

Singurele posturi care au dat imagini din Piata Universitatii, din cate stiu eu, au fost B1TV(imaginile rulau in jumatate de fereastra, in paralel cu emisiunea din momentul ala) si OTV. Iar pe Twitter aparea “Daca am ajuns sa ne uitam la OTV ca la Europa Libera e groasa”. Pai bine mai concetateni, chiar am ajuns sa ne uitam la OTV pentru o mostra de adevar? Asta e Romania la 20 de ani dupa?

Eu am aflat de proteste de pe Twitter. Apoi a inceput sa apara informatia si pe cateva situri de stiri, iar primele imagini pe net undeva la vreo doua ore de la inceperea mitingului. Dar cati dintre voi stati pe Twitter? Cati dintre voi intra seara pe un site de stiri? Si daca dintre voi, oameni ai netului, putini ajung sa afle stirea, ce sa mai vorbim de marea parte a romanilor? Aia care se informeaza doar de la televizor, ca sunt multi rau. Aia ce-au aflat?

Se comenta ca protestele ar fi fost organizate de PDL si ca ar fi o miscare de manipulare pro-Basescu. Ok, chiar si asa sa fi fost, stirea trebuia data. Si nu in jurnalul de la miezul noptii cand toate bunicutele dorm de mult, ci chiar atunci cand protestele erau in desfasurare.

Nu vorbesc aici despre a fi partinitori, de a tine cu Geoana sau Basescu, vorbesc despre informare si obiectivitate. Ca sa iei o decizie, trebuie sa stii toate variantele, toate faptele. Trebuie sa-i vezi pe Geoana si Johannis zambindu-si, dar trebuie sa vezi si ca sute de oameni au iesit in strada in toata tara. Trebuie sa stii ca s-a strigat “Jos comunismul”, la fel cum trebuie sa vezi ca guvernul propus de Geoana va fi format jumate din PSD si jumate din PNL+UDMR. Cum pot sa iau o decizie bine informata daca stiu numai jumatate din realitate?

Iar TVR-ul? Televiziunea publica careia ii dau bani in fiecare luna din propriul meu buzunar ce face? Ai crede ca are obligatia sa ma informeze impartial. Ei bine, TVR2 si-a intrerupt aseara obisnuitul program pentru a transmite imagini de la Constanta unde “presedintele Senatului Mircea Geoana” tinea un discurs electoral. Fratilor! Nu e presedintele Senatului pe 1 Decembrie 2009, e candidatul la presedintie Mircea Geoana care are nevoie de vizibilitate, iar aparitiile lui la televizor sunt reglementate de legi si timpi de antena.

Am fost intotdeauna manipulati de televiziuni. Dar finetea cu care se implica presa in campania electorala a fost inlocuita de o manipulare grobiana. Ce zic eu manipulare? Manipularea implica actiuni sofisticate. Aici e vorba de dezinformare si sugestie pe fata. La fel ca in cazul filmului “Basescu si copilul”, oamenii care iau televizorul ca principala sursa de informare nu au avut acces decat la parerea unei singure parti. Ce? Ca au dat si discursurile lui Basescu? Pai bine, daca dai 5 min din Basescu si dup-aia te apuci sa-i demontezi afirmatiile cu toate armele din dotare, in 5 ore de dezbatere, cumva undeva dispare echilibrul.

Repet. Revolta mea nu vine din simpatia pentru un candidat sau altul. Pentru ca nu-l simpatizez pe niciunul, iar candidatul meu preferat a iesit in turul I. Acum ma vad nevoita sa dau un vot negativ, cu scarba. Revolta mea vine din surprinderea cu care m-am uitat la televizor in ultimele saptamani. Sa vezi cum dispare orice urma de obiectivitate nu la una, ci la cam toate televiziunile, intr-o societate care se vrea democratica, e trist, mai ales in conditiile in care cei mai multi romani se informeaza de la televizor. Refuz sa ajung in situatia de-a ma uita la OTV pentru a fi informata. Ce naiba mai e si asta? Refuz eu, refuz, dar oare am de ales?