Masina costa, parcatul doare, cainii te mananca

Citeam zilele trecute depre un protest al soferilor din Bucuresti legat de lipsa locurilor de parcare si de ridicarea masinilor parcate in locuri nepermise. Problema locurilor de parcare este una atat de veche si de grava pe cat e cea a cainilor vagabonzi, iar primarii par pur si simplu indiferenti.

Era o dimineata de toamna timpurie si aveam niste treaba prin oras. Facand inconjurul blocului, am descoperit ca masina nu mai era unde o lasasem. Un loc gol, in fata unui garaj. Ce e de facut? Am sunat la 112 si mi-au dat numarul de la ridicari auto. Am sunat si o tanti m-a anuntat ca „Da, e la noi”. Bun, deci nu era in bucati prin Bulgaria. „Si cat costa?”. „Pai daca veniti azi, 550 de lei ridicarea si 100 de lei amenda”. Bucurie cat casa! M-am dus la sediul Rosal din sectorul 3 si am asteptat la poarta sa-mi vina randul la dat birul. In cele cateva minute, paznicul mi-a povestit trist ca lucreaza acolo de vreo doua saptamani, dar ca nu mai poate. Ca vin oameni care isi dau ultimii bani sa-si ridice masina, oameni saraci, etc. Imi vine randul sa intru in birou, platesc taxa si amenda. Discutie cu politistul:
– Presupun ca mi-ati ridicat-o pentru ca era parcata in fata unui garaj.
– Da, domnisoara, pai omul ala ce vina are ca l-ati blocat??
– Pai si eu ce vina am ca nu sunt locuri de parcare?
– Si omul ala ce vina are?
– Si eu ce sa fac daca pur si simplu nu am unde sa o las? Daca as putea s-o iau in spate, as lua-o. A cui a vina?
Politaiul ridica din umeri.
– A primariei?
– A primariei…., cade si organul legii si ordinii de acord cu mine.
Si, colac peste pupaza, gasesc pe parbriz un fluturas pe care zice „Respectati cetatenii, parcati in locurile permise”, sau ceva de genul. Guilty as charged, eu nu respect cetatenii.

Acum, privind la rece, era vina mea ca am blocat un garaj. Dar ajunsesem acasa la miezul noptii, masinile erau asezate unele peste altele peste tot si nu aveam chef sa fac turul cartierului pe jos de una singura la ora aia. Asa ca am lasat-o unde am gasit. Dar vina mea e doar o consecinta a vinei primariei ca nu asigura locuri de parcare!

Cat priveste banii… 650 de lei??? Pai asta inseamna jumatate din salariul mediu pe economie. E aproape cat o chirie, cat banii de mancare ai unei familii poate pe intreaga luna. Am intrebat-o pe tanti de la Rosal ce e cu suma asta exorbitanta. „Primaria a stabilit”. Aha, deci tot primaria are pretentii!

De la incindentul cu ridicatul, am visat de cel putin 20 de ori ca nu-mi gasesc masina unde am parcat-o si de 30 de ori ca bat pe cineva de la primarie. Ultima parte am inventat-o, recunosc :D. Ii admir pe cei care s-au apucat sa protesteze si ar trebui sa fie mai multe actiuni de genul asta. Mult mai multe si mai ample.

Nu vreau sa ma gandesc ce se intampla daca ma musca unul din zecile de mii de exemplare canine care se plimba pe strazile Capitalei. Ca deja visez ca sar la mine.

Solutii sunt pentru problemele astea. Am citit si auzit foarte multe solutii viabile, si, totusi, nu se misca nimic. Intreb si eu, ca blonda, de ce? Dar avem bani de fantani arteziene, carnati lungi cat China si alte chestii chicioase. Probabil pentru ca primaria se comporta ca romanul tipic. Moare de foame, dar isi ia 3 celulare cu 3G.

Despre ninsoare si lume, in general

Azi orasul a fost pe slow-motion. Masinile si oamenii se miscau in ritmul lent al fulgilor, sau cel putin asa mi s-a parut mie. Am inceput sa ma panichez pe la pranz, cand lumea tot venea si spunea ca ninge, ninge, ninge! Mare bucurie, mare isterie! Pentru mine, panica. Si? S-a depus? E polei? Ninge tare? Oare cat mai ninge? Ei bine, nu aveam chef sa derapez, ma si vedeam cu masina invartita in mijlocul drumului lovind tot ce prinde in jur. Dar am luat si eu din ritmul fulgilor, am mers calm, nu m-am enervat in coloane, nu am fost lane-expert, am inaintat incet si odata parcata masina mi-am zis: De aici n-o mai scot pana la primavara!

Acum, de dupa geamurile de deasupra caloriferului, vremea pare chiar frumoasa. Am auzit ca prin oras erau zilele astea pluguri (sau ceva zapada-related-masini) care stateau la panda asteptand ninsoarea. Cu alte cuvinte, primaria nu e luata pe nepregatite anul asta? Ooo, m-as mira. Am aflat tot cu ocazia ninsorii ca prin Tineretului s-au amenajat niste mini-partii. La sanius sau la omul de zapada! Fiecare dupa skills.

Am zis sa scriu si eu de zapada, ca e subiectul zilei. Subiectul calm si frumos. Restul subiectelor? Razboi, criza, refugiati, recesiune, somaj tehnic, coruptie, criza, criza. E aproape imposibil sa nu ai probleme cu nervii in ziua de azi. Uneori am impresia ca daca ne-am detasa cu totii de tot ce se intampla si am respira adanc, atunci cand ne-am uita inapoi spre lume, am rade cu multa pofta de propria noastra incrancenare. De fapt, cred ca intr-o zi oamenii vor fi atat de satui de LUCRURI si goana dupa ele, de toata viteza din jurul lor, incat vor fugi in paduri s-o ia de la capat ca niste veritabili oameni ai pesterilor. In liniste.

Sa ma intorc de pe campiile pe care evident am luat-o. Vroiam doar sa zic de problema mea cu poleiul. Maine o sa vad mai multe lume la fata, cu ocazia metroului. Si voi lalai friday, friday toata ziua. Acum voi incheia, pentru ca e tarziu. Dar astept raspunsul tau, sa-mi zici cum e vremea si in lumea ta. 🙂

Solutii pentru burta (sau pentru criza)

Doamnelor si domnisoarelor (si chiar domnilor metrosexuali),

Fiind la cumparaturi de Craciun, invartindu-ma printre cercei colorati, caciulite cu urechi si manusi fara degete, o prietena ma trage de geaca si imi spune entuziasmata: hai, hai sa-ti arat ceva! Ce-o fi, ce-o fi? Era un gloss. Roz, intr-un tub normal, de gloss. Dar asta nu e totul! In mod cu totul senzational, daca te dai cu el pe buze, iti scade apetitul. Nu mai vrei fondante, porc de Craciun si nici chiar ocazionalul Fornetti de la metrou.  Uaaaaau, super! Adica nu mai trebui sa mananc sanatos, sa fac exercitii de trei ori pe saptamana si pot sa beau Cola normala cu gust de Cola? Deci, fataaaaa, bestiaaal!

Si nici nu era scump. Vreo 25 de lei un tub destul de mare. Acum, depinde si de apetit. Daca ai mult de inhibat la el s-ar putea sa te coste glossul mai mult decat masa de Craciun.  Totusi, pentru un apetit de familie normala, un gloss la fiecare pe perioada sarbatorilor va avea urmatoarele rezultate: buze hidratate si atragatoare, sa-l pupam pe Mosul, si cheltuieli reduse la mancare, ca doar e criza, vorba aia!

De jur împrejur

Poluarea oraşului e completată de poluarea aerului condiţionat. Feţele nu sunt încruntate numai pe stradă, ci şi în blocuri, la muncă, la şcoală, pentru că ne place să fim cârcotaşi şi nemulţumiţi. Nu ştiu exact de ce se întâmplă asta, dar eu una încerc să mă tratez.

De aia îmi plac blocurile foarte înalte, mă simt ceva mai departe de aerul îmbâcsit, de aia îmi plac ferestrele deschise şi de aia oricând văd un om vesel încerc sa stau în preajma lui. Oamenii veseli şi destinşi au devenit o raritate.

Şi nu mi-am dat seama că am scris cu diacritice decât acum :)).

Draga mosule,

Completez lista mea de cadori pe care le vreau de la mosu’ craciunu’. Azi pe ploaie frig si ametita de stergatoare am realizat ca imi doresc la masina viteza 1 jumate. Sa pot merge constant cu viteza melcului in spatele coloanei. Viteza intai e prea putin dupa ce te-ai urnit, dar la viteza a doua deja dai in bara urmatorului. 😀

Asta imi aminteste de vesnica masura inexistenta dar mult dorita la papuci de 37 jumate. De cand ma stiu caut 37 jumate, si ma resemnez cu papuci putin prea mici sau putin prea mari, depinzand de sezon, of course. Dar deja intru in probleme frivole de feşăn…

Principiile instalatorului

oricare alt instalator e imbecil si face treaba proasta, foarte proasta, cea mai proasta
orice reparatie e grea, complicata, necesita multa analiza si scarpinat in cap
orice reparatie trebuie acompaniata de oftaturi si injuraturi la adresa punctului unu, altfel nu iese
10 minute inseamna mult, foarte mult, cel mai mult – totul putea fi evitat daca nu exista punctul unu
vei mai avea nevoie de el, si face totul sa bage panica in tine in sensul asta

O masina de buzunar, va rog!

Astept ziua in care luminatele minti ale stiintei mondiale vor dezvolta masina de buzunar. Sa ajung cu ea in fata blocului, sa apas pe un buton si sa se reduca la dimensiunile unui bagaj de mana, ce incape in lift si in holul garsonierei. Oricum, e mai probabil sa se ajunga la asta inainte sa se construiasca mai multe locuri de parcare in Bucuresti. Ce zic eu „mai multe”? Locuri de parcare, pur si simplu. Pentru ca acum toate masinile sunt urcate pe trotuare, pe spatii verzi, pe linii de tramvai dezafectate (sau nu), in jurul copacilor, chiar si in copaci daca esti sofer destul de bun. Oriunde e un spatiu, e o masina.

Si in jurul fiecarei masini sunt 2-3 caini comunitari gata sa te inhate. Dar asta e deja alta problema ce nu va fi rezolvata vreodata, asa ca mi-as dori si un costum anti-caini, prin care sa nu poata trece coltii flamanzi si care, eventual, sa emita ultrasunete sau ce ii supara pe ei la urechi.

Ma duc sa-i scriu lui Mos Craciun, poate pana la anul mi se indeplinesc dorintele.