Coco The Book of Life

Două filme colorate

Una dintre animațiile mele preferate din ultimii ani a fost The Book of Life (2014). Filmul are umor, o coloană sonoră faină, care transformă hituri în versiuni în stil Mariachi, și vreo două povești de dragoste cu vii și morți. Iar animația în sine e o plăcere: plină de culori și cu personaje simpatice, desenate original.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la The Book of Life a fost că nu s-a luat prea în serios.…

Niște hoți

E ultima seară din 2016 și e frig. Merg cu capul în pământ, îmi văd picioarele: stâng, drept. Mă opresc la bancomat, mă întorc pe trotuarul negru și o iau spre metrou. În căști am Trip Switch și-mi place la nebunie inflexiunea vocii de la refren.

 

E soare cu nori. Bag mare cu Elena de la autobuz spre festival. Am cizme de cauciuc, mov, puțin prea mari.…

Muntii Baiului

Iarna pe uliță în Munții Baiului

Pe scurt: Traseu Azuga – stație telegondolă Sorica – creastă Munții Baiului – Sinaia. Aprox. 20 km în 6-7 ore, nivel ușor spre mediu. Făcut la început de noiembrie. Frumos rău. 

Pe lung-ish.

Duminică, ora 6 jumate, sună alarma, nuuuuuu! Căciulă, mănuși, geaca „de teracotă”. Vrum, ca vântul de iarnă și gândul la cafea, spre Sinaia. Luăm trenul până la Azuga și hop pe traseul spre culmile Munților Baiului.…

+4 ani acasă

Părinții mei se mută din apartamentul cu trei camere de lângă Școala Generală nr. 8, unde n-am studiat. Am fost elevă la nr. 4, peste Bulevardul George Enescu, lângă Piața Mică. În apartamentul de la etajul patru am stat vreo 5-6 ani, din Generală până când am încărcat VW-ul ochi și-am plecat în București.

Camera mea de la patru m-a văzut în toată splendoarea adolescenței.…

retezat

Patru zile în Retezat

Prima dată cu cortul la munte. Și primul vârf făcut de trei ori.

Am plecat din București joi dimineața cu destinația Lacul Bucura, unde urma să campăm. După șapte ore, am ajuns la buza Rezervației Naturale Retezat. Cam obosiți, am decis să oprim în pitorescul Râu de Mori, un sat cu oameni de treabă, bere rece și drumuri înguste și întortocheate.…

Uau

Băi, de când am scris ultima dată nu mai am 32 de ani. Am o vârstă care a făcut-o pe o domnișoară din Vamă să exclame „Uau!”. M-aș gândi că e un compliment, că poate-mi dădea douășcinci. Dar nu e. La 17 ani nu vezi dincolo de 20, dapăi 30. M-a uau-uit și m-a lăsat la coadă la baie cu o privire care zicea „Eu la 33…”.…