Infinitul din Lefkada

Ce lucru mai bun să faci într-o după-amiază friguroasă de octombrie decât să te gândești la Grecia? Mai ales că am fost acolo nu demult și erau 30 de grade, apa azurie, mâncarea pește-brânză-calamari și oamenii numai un zâmbet. Un lucru mai bun e să scrii despre asta, ca să nu uiți.

Am zburat cu charter și entuziasm București- Preveza (Lefkada) și i-am compătimit pe cei care își teminaseră vacanța și urmau să se îmbarce în avionul în care tocmai făcusem firimituri. Deja mă vedeam pe plajă. Am stat în Agios Nikitas, un sătuc turistic simpatic foc de pe partea vestică a insulei. Satul are o alee principală care coboară printre taverne spre mare și alte câteva alei care urcă spre pensiuni. Ne-am cazat la Hotel Odyssey, pe care vi-l recomand cu această ocazie. Balcon larg, vedere la mare și la un deal de după care răsărea luna, baie modernă, piscină, mic-dejun bunicel. Dar să ieșim odată din hotel și să ne bronzăm puțin!

N-am ajuns pe plajă imediat. A trebuit să cinstim o Mythos și să vedem dacă nu cumva au schimbat gustul la feta la grătar.

Apropo de mâncare, știați că în DEX tavernă înseamnă „cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol)”? La greci e ceva luminos, curat și plin de chestii delicioase. Numa’ zic.

Plaja din Agios Nikitas e micuță și pietroasă. Picioarele de corporatiști protejate de tot felul de încălțări cu pernuțe și-au luat niște lovituri serioase. Noroc că poți să te adâncești rapid în apă și să plutești peste bancuri de pești și tone de albastru.

Milos Beach

Pe insulele grecești, e frumos să te plimbi din plajă-n plajă. De la Agios Nikitas se ajunge ușor la Milos Beach după o urcare-coborâre scurtă și abruptă (dacă ești leneș este și o barcă care face drumul pentru 3 euro). După ce te spetești un pic cu urcușul pe pietre în șlapi, ajungi la o panoramă minunată.

Milos Lefkada

Iar tot de acolo poți admira un apus la concurență cu răsăritul din Vamă.

Milos, Lefkada

Bine de știut că la Milos nu sunt magazine, deci consumi ceea ce cari. Erau și niște baieți cu o ladă frigorifică unde găseai sucuri și bere la suprapreț, dar nu le-am făcut vânzare.

În Lefkada pare să existe o mișcare anti-comercializare a plajelor. Am văzut peste tot afișe cu exemple de plaje pline de șezlonguri și gherete versus plaje virgine, cu rugămintea să nu încurajăm comercianții. Nu ne-am propus neapărat să susținem mișcarea, dar am fost cu prosopul și umbrela peste tot. Personal, mi se pare că e ok să fie opțiuni. Dacă vrei șezlong, să ai. Dar să fie și o bucată bună de plajă liberă, nu cum se practică în ultimii ani pe la noi. De asemenea, e ok să ai de unde să iei o apă și-o roșie, dar să nu sufoci plaja de magazine și terase.

Să revenim la bronz.

Kathisma Beach 

Aici nu prea mi-a plăcut. La vreo 3 km de Agios Nikitas, după niște serpentine amețitoare, poți ajuge cu mașina sau pe jos la Kathisma. Plaja e lungă, cu șezlonguri și o mulțime de terase de-a lungul ei. Și ea pietroasă, cam ca toate plajele de aici. Ne-au atacat niște musculițe de nu puteam sta locului, apa era cam tulbure, așa că ne-am retras la o terasa unde am stat o bună parte din zi. Mai pe după-masă, am explorat o parte mai îngustă și stâncoasă a plajei, unde am poposit de-un pui de somn. Am plecat odată cu apusul.

Croazieră la plaje și insule 

Orice turist în Lefkada e dator cu o croazieră trâmbițată zi și noapte de vasele care acostează pe plaje și de vânzătorii ambulanți. Sunt mai multe companii care oferă croaziere similare: o zi întreagă (9:30-18:30), 15-20 de euro (fără sau cu prânz) și 5-6 opriri. Noi am mers cu Nidri Star, plecare din Nidri.

Condițiile oferite pe vas nu sunt cine știe ce. Am văzut și review-uri negative și pot să înțeleg de ce. E destul de murdar, înghesuit, poți cumpăra ceva băuturi și sandvișuri, dar nu cine știe ce. Dar eu zic că traseul și experiența merită.

Am făcut înconjurul insulei de la Nidri până la Egremni Beach, o plajă la care se mai poate ajunge azi doar cu barca, după ce un cutremur a dărâmat cărarea pe care se putea coborî.

Egremi Beach

Aici ne-am exersat pentru prima dată în zi abilitățile de sărit în apă de pe trambulinele de pe barcă. Totul în bubuituri de muzică – toate hiturile tuturor verilor. Iar în boxe, neobosit, căpitanul: Zourkaaaaaa! Petrecere nebuneeeee!

Egremni Lefkada

Căpitanul, dealtfel simpatic și pus pe poante, avea o misiune: să ne convingă să venim a doua zi, seara, la o petrecere organizată de ei pe o plajă privată. Și a reușit. Trei sferturi din vas, inclusiv noi, ne-am dus. Dar până atunci…

Am lăsat Egremni în urmă și am luat-o iar spre sudul insulei molfăind prânzul pregătit de cei de pe vas – niște frigărui cu tzatziki.

Următoarea oprire a fost Porto Katsiki, unde n-am acostat, doar am admirat plaja și, cine a vrut, a înotat. Apoi am ajuns iar în sudul insulei, unde am trecut pe lângă Cape Lefkatas cu farul pitoresc și ne-am îndreptat spre următoarea oprire, Fiscardo, Kefalonia.

Kefalonia este altă insulă, din care am văzut doar un sătuc mic, dar foarte simpatic, plin de magazine, baruri și yachturi care te fac să visezi la zile nesfârșite pe Mediterană. Oprirea a fost destul de scurtă, cât să facem o faleză rapidă și să ne răcorim cu o bere mică.

A urmat o altă plajă, de data asta pe Insula Ithaca. Nu am coborât pe plajă, ci am sărit direct în apă și am înotat cât am stat acolo. Apa a fost cea mai limpede și albastră din toată ziua. Am văzut peștișori și o mașinuță de jucărie abandonată pe fundul apei. Dar apa e adâncă și presiunea mare, așa că doar vreo furtună sau pui de caracatiță s-o ridice de acolo.

Penultima oprire a fost o peșteră unde în al Doilea Război Mondial cică se ascundeau submarine. Peștera nu e foarte mare și seamănă cu zecile de scorburi pe care le vezi de-a lungul întregii coaste. Noroc cu submarinele.

Și, delfinilor și sirenelor, ultima oprire: Insula Skorpios, faimoasă pentru că a apaținut unor bogătani, a găzduit nunta lui Jackie O și e înconjurată de o aură de mister pentru că nimeni nu prea știe cum arată în interior. Peste tot sunt panouri că nu ai voie să acostezi. Asta nu i-a împiedicat pe grecii noștri să se apropie de țărm, să dea muzica la maxim și să ne lase să facem câteva sărituri în apele prețioase.

Petrecere pe plajă cu Dj Lucaaaaaaas

O consecință a croazierei a fost ca ne-am reîntâlnit cu mulți dintre turiști la petrecerea de a doua seară. Căpitanul își făcuse bine treaba și ne-a convins să nu ratăm cea mai tare petrecere, cu cel mai tare DJ, cu artificii și tot ce trebuie.

Am plecat pe la 8 seara, tot din Nidri, cu același vas, și după vreo 30 de minute de navigat în noapte cu muzica bubuind în boxe, am ajuns la locul faptei. Plaja nici mică nici mare, păzită de un perete vertical de stâncă. Băutura scumpă – deh, să facă și ei bani cumva, muzica proastă și atmosfera cam leșinată. Am încercat dansăm, să ne distrăm, dar nu prea s-a legat. Cu vreo oră înainte de ora de întoarcere, lumea deja se aduna pe vas și aștepta să plece.

Porto Katsiki și Vasiliki Beach 

Înapoi la treburile noastre zilnice. Adică mers la plaje și mâncat ceva bun. Și poate o înghețată și-un Catan seara.

Văzusem Porto Katsiki de pe vas, „the best beach in Greeeeeeeece”, după spusele căpitanului. Arăta interesant, plină de grote, așa că ne-am dus s-o vedem mai de-aproape.

Partea frumoasă la Lefkada e că poți descoperi plaje după fiecare stâncă. Am înotat spre stânca-oușor care se vede în poză. După colț, urma o porțiune de grote și apoi o plajă frumoasă, aproape goală. În loc de pietrele cu care ne obișnuiserăm, am găsit aici aproape-nisip și apă azurie. Nu-mi venea să mai plec.

Am dat un ocol stâncii-oușor, iar în spatele ei am găsit un golf sălbatic. O plajă minusculă între stânci, pereți de piată în toate părțile, iar în apă înotau bancuri de pești printre razele de soare filtrate de apă. Ceva la care să te gândești în zilele mohorâte.

Nu prea erau variante de mâncat la Katsiki, așa că am luat-o spre Vasiliki – la vreo jumătate de oră cu mașina, pe un drum în construcție, dar practicabil. Vasiliki Beach e cunoscută pentru că acolo se pot face multe activități: snorkeling, wind surfing, închiriere de bărci și altele. Noi ne-am oprit doar de-o cină și am mâncat cea mai bună musaca.

Lefkada

În rest, Lefkada e plină de pisici. Pe ce mai frumoasă am văzut chiar în prima zi.

În ultima zi, am stat la o terasa pe plaja din Agios Nikitas, am băut un frappe, am citit câteva capitole dintr-o carte și m-am gândit că pot fi în fiecare zi la fel de relaxată ca atunci când mă uit la un albastru infinit.

One Comment on “Infinitul din Lefkada”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.