nu stiu daca e lipsa mobilei sau ultima seara care nu e chiar ultima seara sau scartaitul obloanelor in tacerea nefireasca a colegilor latini sau lumina puternica a neoanelor in lipsa lampei cu picior, dar ma simt la fel de stinghera ca-n primele ore aici. parca as iesi din casa, dar e 21.23 si pare ca o sa ploua si, really, n-am nevoie de nimic de la supermarket.…
Asa sunt unele melodii de frumoase ca intru repede sa citesc despre compozitor. Trebuie sa fi fost nebun, excentric, un geniu neinteles. Conservatorul de-acolo, studiat pian dincolo, scris nu stiu cate simfonii, opere si balete. Avut sotii si copii si grandcopii si murit linistit la 80 shpe de ani. Nu, ceva e gresit. De la inceput. Nascut la, din parinti ta-na, studiat, studiat, calatorit.…
Si cum stau cu picioarele sub mine si admir nuantele violete ale apusului acoperite ca niste vene de crengile astea negre si batrane, ma gandesc, pentru a suta mia oara, ca nu e moment mai frumos in zi decat acum. Ploua si ar putea, foarte bine, sa fie toamna. Ploua de ieri de la ora asta. Incet, pic pic, poc poc, mai trosneste un calorifer.…
„I am between two cities, one knows nothing of me, the other knows me no longer.”
– Jean Paul Sartre, Nausea…
Lasati rezolutiile, lasati planurile, lasati uitatul pe fereastra. Lasati uitatul inapoi, lasati uitatul inainte, lasati. Lasati volanul, lasati acceleratia si nu mai apasati fricosi pe frana. Mergeti, mirositi, zambiti. Nu s-a terminat lumea pentru noi toti, dar o sa te termine pentru mine si tine. Lasa masina timpului pentru un ghiocel, o toamna, un mar si-o privire cu subinteles. Lasa Facebookul pentru un telefon.…
Mi-e dor de blogul meu. Adica el n-a plecat nicaieri, e tot aici, la mila degetelor mele, iata si dovada: scriu, acum, aici. Se intampla asa, uneori, sa citesc un articol sau o carte sau sa dau cu ochii de un cuvant sau cu urechile de-o melodie. Si, pac, am un flash „Eu am scris despre asta odata”. Si dupa flash vine un search.…
e ca in padure. pe munte. urci, urci, treci de busteni, iti aluneca piciorul pe-o piatra, da’ urci si transpiri si mai bei o sticla de apa. vezi o cotitura, pare a fi ultima. stiti deja, nu e. cand termini un delusor, mai apare unul, la fel de sau chiar mai jucaus. si oricat ar pompa inima si oricat te-ar lasa genunchii si oricat te-ai ruga la zei sa faca urcusul mai lin, doar n-o sa te intorci acum.…