Am mers zilele trecute cu trenul. Intr-un vagon de intercity, in compartimentul ala comun gen salon. Era 8 dimineata, dormisem putin si nu avam chef decat sa citesc si sa adorm la un moment dat. Nici nu plecam bine din gara ca un tip se gandeste sa-si foloseasca telefonul performant pentru a asculta manele. Cat se poate de tare! Cele doua fete din fata mea ridica ochii mirate, una isi pune castile si cealalta se resemneaza si se intoarce la carte.…
Dupa ce am vazut la televizor masinile blocate in zapada prin Maramures, am aflat ca daca sterg geamul aburit o sa vad zapada si afara. Pe masini, pe copaci, nu multa, dar suficienta. Din intamplare, citesc o carte care se numeste „Zapada” (Orhan Pamuk) si-mi amintesc de un fragment frumos peste care am dat aseara:
„Existenta fiecaruia dintre noi ascunde o asemenea harta si un asemenea fulg de zapada si se poate demonstra, prin analiza stelei de zapada proprii fiecarui om, cat de diferite, de stranii si de greu de inteles sunt, in realitate, fiintele umane care, vazute de departe, par sa semene una cu alta.”…
Nu, vinerea asta nu sunt dancing queen, nu-mi dau branci la coada la bar cu nerabdatorii de Mojito la un kil’, nu am bratara colorata la mana sau stampila pe incheietura, nu ma enervez cu un taximetrist care crede ca daca am iesit dintr-un club nu mai stiu drumul cel mai scurt pana acasa…
Vinerea asta am mancat tocinei cu smantana, am jucat table si pentru prima data in ultima luna probabil voi adormi inainte de 2 dupa ce voi fi citit mai mult de o pagina.…
Pe masura ce vizitele mele la Suceava au devenit mai rare si mai scurte, m-am simtit din ce in ce mai ciudat in camera mea, in blocul cu 4 etaje, pe strada pe care incep sa nu o mai recunosc. Blocurile din jur nu mai sunt gri. Au fost varuite in tot felul de culori si au mansarde, trebuie sa recunosc ca arata chiar bine.…
Poluarea oraşului e completată de poluarea aerului condiţionat. Feţele nu sunt încruntate numai pe stradă, ci şi în blocuri, la muncă, la şcoală, pentru că ne place să fim cârcotaşi şi nemulţumiţi. Nu ştiu exact de ce se întâmplă asta, dar eu una încerc să mă tratez.
De aia îmi plac blocurile foarte înalte, mă simt ceva mai departe de aerul îmbâcsit, de aia îmi plac ferestrele deschise şi de aia oricând văd un om vesel încerc sa stau în preajma lui.…
de ce aud pe radio guerrilla Akon??
ce e cu „noul single OCS”? am impresia ca primesc mesaj la fiecare 3 secunde, iar versurile sunt penibile. „de ce trebuie sa insisti? tu nici nu-ti dai seama cat risti” ???!!!
de ce ma joc zuma?…
Pentru o persoana care lucreaza de rev (eeeeu!) stirea asta smulge un mwhahaha! Adica, guvernul croat interzice petrecerile de Craciun si Anul Nou (via). Pai sunt romanca, deci, sa moara si capra vecinului!…
Oamenii evolueaza (sau involueaza). Numai ca rareori se intampla de la o zi la alta. Atunci cand te intalnesti cu o persoana care acum cativa ani era pe o lungime de unda cu tine, cu care aveai ce vorbi, cu care puteai glumi, nu stiu, chestii de astea misto, dar cu care acum nu mai poti comunica (in cazuri extreme chiar vrei s-o iei la fuga), devine clar ca oamenii se schimba.…