De sarbatori avem mai mult timp liber. Sarbatorile marcheaza un final si un inceput de an. Avem vreme sa ne gandim si pretextul perfect sa ne facem bilanturi. Ce-a mers anul asta, ce n-a mers, ce-am vrea sa fie mai bine sau altfel. Si dupa cum stim cu totii foarte bine, promisiunile sunt facute pentru a fi incalcate, iar cele pe care ni le facem noua sunt cu atat mai usor de uitat, pentru ca nu e nimeni sa ne traga de urechi.…
Somnul este o chestie extraordinara si nu iti dai seama de asta decat atunci cand esti privat de el. Cum, in general, am impresia ca nu am timp sa fac tot ce as vrea sa fac in cele cateva ore ale zilei, fur din noapte. Si fur cate putin, cate putin, pana intr-o zi ma duc cu cearcane la farmacie, cer vitamine, si dup-aia ma prabusesc intr-un somn de 20 de ore.…
Unele zile sunt pur si simplu seci. Atat de pline, si totusi lipsite de orice gand sau sentiment propriu. In afara de ocazionalii nervi, care nu fac decat sa sape si mai adanc in coaja. Si atunci craniul devine instabil, si mai instabil, si mai instabil, pana se pravaleste in bucati egale paralelipipedice si nu mai poti sa spui nimic. Cel mai nasol e daca aschiile care au sarit in procesul de destabilizare au speriat toate mainile care ar putea acum sa reconstruiasca.…
Duminica seara a avut intotdeauna un feeling aparte. Cand eram mica avea miros de sampon si gust de paine cu unt si dulceata de cirese. Cand am mai crescut a inceput sa insemne scoala, nu mai puteam amana temele sau ce mai aveam de facut si nu-mi placea. Au fost si momente, in istoria recenta, cand as fi preferat sa ma arunc de pe bloc decat sa ma culc si sa ma trezesc luni.…
Imi planificasem sa fac putina ordine si sa-mi cobor de pe dulap sacosa cu luminite si fundite cu miros de Craciun. Si asta nu pentru ca m-ar fi cuprins spiritul Craciunului, ci pentru ca am vazut la cineva o casa impodobita si m-am gandit ca poate ar fi dragut sa fac si eu asta. Dar tot n-am chef. Aseara am trecut cu masina prin centru si am vazut luminitele.…