14 grade, 10 fara un minut

14 grade, 10 fara un minut
cine sunt, cine esti. cu lacrimile unui film stupid abia uscate pe obraz, cu o tigara, o boare de 14 grade nordice si-o
melodie care-mi aminteste de-un text pe care l-am scris acum trei ani. cine sunt, ce vreau, unde vreau sa merg? stau pe
pozitii la start si aman fuga, sunt pregatita sa incep iar cursa, sa-mi incordez muschii, sa respir eficient, sa vad
finishul si sa ajung la el victorioasa.

1 iunie. inca :)

la scoala

Pentru vremea cand eram copii, dar nu vroiam sa recunoastem, si pentru vremea cand nu mai suntem copii, dar parca nici oameni mari nu ne-am facut. Pentru vremea cand o ora parea un an si pentru vremea cand un an pare o secunda. Pentru cei care au griji de adulti, dar inca se simt copii si nu inteleg cum altfel ar putea fi, la multi ani!…

Supa de morcovi

Da, ati citit bine si, nu, nu e o metafora. Nu stiu daca mi se trage de la fetele harnice de la mine din casa care gatesc cate-n luna si-n stele, dar astazi marchez o premiera la mine pe blog. Un post culinar :D. Sau ce-o iesi. Ca si la gatit, ma gandesc la ingrediente dinainte, dar intotdeauna improvizez pe parcurs.…

Hoti si Frank Sinatra

Amsterdamul e un oras sigur, sau cel putin asa ni s-a zis in timpul zilelor de deschidere de la facultate. Politia e pe la toate colturile, sunt camere de filmat pe strazi si lumea e pur si simplu pasnica. Mi-a placut ce ne-a zis o spanioloaica noilor studenti internationali: in cel mai rau caz se poate lua dupa tine un junkie, si oricum poti sa fugi mai repede decat un junkie sau esti pe bicicleta si-o iei la sanatoasa.

Blogul: de ce?

Blogul: de ce?
Am primit o leapsa de la Catalin acum cateva zile si am uitat de ea. 😀 Dar sa vezi viata! A inceput la radio Keane – Bad dream. Mi-am amintit ca am postat la un moment dat pe blog melodia, am cautat-o si apoi am inceput sa scormonesc prin textele vechi, pe vremea cand scriam aproape zilnic. Mi s-a facut dor sa scriu.