Agitatie mare in jurul meu. Dar, imi pare rau (sau imi pare bine), refuz sa ma aliniez. Nu vad decat soarele si nu simt decat aerul de primavara care m-a surprins azi in cele 5 secunde facute de la usa blocului la metrou. M-am uitat cu placere la manusi: sunteti inutile? Nu-mi pare rau ca sunt inchisa in iglu pana diseara, ca nu pot sa ies in parc sa fac jogging langa camarazii de (semi)maraton. Important e ca soarele da la lopata, ca-mi va dezgropa masina condamnata la o luna de meditatie langa bloc. Sunt sigura ca va iesi din incercarea asta mai inteleapta, la fel cum si eu ma dezmortesc doar uitandu-ma pe geam si incarcatura iernii se topeste. Simtiti si voi cum va dezgroapa soarele? 😀
🙂 soare ce vestește primăvara
da, si apoi vara. uuuuu, i’m lovin’ it! 😀
:D…vara e anotimpul plenar, cu toate la maxim. cel puțin mie mi s-au întâmplat cele mai „intense” lucruri vara 🙂
Eu de-abia acum incep sa port manusi. De-abia acum incep sa-mi fie utile. Cand sunt temperaturi negative imi ingheata mainile in ele. Mult mai bine e sa imi bag mainileuna in maneca celeilalte… pana la coate!
De-abia astept si eu sa se incalzeasca 🙂