escala

nu stiu daca e lipsa mobilei sau ultima seara care nu e chiar ultima seara sau scartaitul obloanelor in tacerea nefireasca a colegilor latini sau lumina puternica a neoanelor in lipsa lampei cu picior, dar ma simt la fel de stinghera ca-n primele ore aici. parca as iesi din casa, dar e 21.23 si pare ca o sa ploua si, really, n-am nevoie de nimic de la supermarket. si sa dau o raita aiurea de-a lungul canalelor nu se leaga acum. visez la cafeaua de maine dimineata, la aspiratorul cu sacul mereu plin care o sa incerce esuat sa elimine urmele c-am fost pe-aici, la un vin cu mara si la niste bagaje in taxi. nu-mi place sa „tot astept sa mi se-ntample ceva”, dar acum si aici asta este. e ca atunci cand ai escala de 6 ore. e ok, te plimbi prin magazine, iti citesti cuminte cartea, dar stii ca de fapt iti umpli timpul asteptandu-ti your ride home. or wherever.

you know you’re 28 cand replica ta la „Oh, this is the original version of that song” este „There’s an unoriginal version?”.

paula abdul is making a comeback. straight up.

p.s. si orice umbra tot mi se pare un soarece.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *