Votati fetele in zapada! :)

Pai cine in toate facultatile mintale ar putea sa nu voteza asa ceva?

Sa va zic. Se facea ca ninsese prima oara mai serios pe iarna asta si am facut ce-am putut: imprumutat manusi, sacrificat pauza de masa, degerat degete, dar ne-am bulgarit! A, si am facut si ingerasi, dar asta in alta poza. Si pentru ca mi-a placut mica aventura inghetata, desi nu sunt fan al temperaturilor sub 30 de grade, i-am trimit poza lui Piticu pentru concurs. De ce ati vota poza asta si nu alta? Simplu! Pentru ca printre atatea poze cu trafic blocat si natura moarta, trebuie sa ne mai amintim ca iarna vine si pentru distractia noastra, nu doar pentru a ne face viata mai dificila.

Nota: “Fetele in zapada” nu e absolut corect. “2 fete in zapada si un baiat ciuruit” ar fi in concordanta cu realitatea.

Relevanta noastra cea din toate blogurile

Sa fie relevanta in blogosfera, dar sa stim si noi! Cum stim? Pai e simplu. E relevant daca e scris de un blogger “mare”. Mai e relevant daca e scris de o persoana din anturajul tau. Devine relevant pentru scurt timp daca injura un blogger… ia ghici! “Mare”. Bravo! Poate deveni relevant daca autorul a emis in repetate randuri, vreme de luni de zile si ani, texte pertinente, pline de imaginatie si perspicacitate, umor si inteligenta si, macar pe alocuri, informatie.

Vedeti, ultima fraza e mai lunga. Pentru ca dintre toate criteriile de relevanta, cea dobandita prin munca si talent presupune si  perseverenta, Dorele! Nu doar articole de 3 randuri despre orice e in ziua aia la televizor. Aia se cheama o laba trista, ma scuzati de expresie.

Umbla zvonul prin targ ca din bloguri s-ar putea face bani. Uau, iei, vreau si eu! E ca unul din anunturile alea care apar tot timpul in ziare si in cutia postala: “Munca la domiciliu, program flexibil, castiguri intre 1.000 si 3.000 de euro lunar”. Stim cu totii ca e prea frumos sa fi adevarat. Daca ar exista asemenea joburi, am fi cu totii acum in Tahiti, cu un cocktail in mana, spalandu-ne privirile cu bunaciunile de pe plaja, luand pranzul pe yacht, cu urmatoarea destinatie… limitele imaginatiei. Da ma, se fac bani din bloguri. Cred, io nu m-am facut pana acum decat cu un costum de baie si 2 jocuri Wall-e. Da’ se fac. Si atunci fiecare gigel e un mic antreprenor cu mica lui afacere, care isi freaca mainile machiavelic in spatele monitorului gandindu-se ca are si el pareri, a invatat si el sa scrie in clasa a 4-a, ce-i mai lipseste sa se faca bloagher dă succes?

Acum e momentul sa fac o precizare pentru ca simt ca alunec pe panta punerii tuturor in aceeasi oala. Sunt oameni care se apuca sa scrie pentru ca le place sa faca asta. Pentru au ceva de zis sau daca n-au nimic de zis, pot sa faca din orice banalitate o minunatie literara. Ei sunt relevanti, cel putin pentru mine, pentru ca pot fi oricand o sursa de inspiratie si incantare.

Blogurile de tip ghiveci fara gust, facut din ciuperci aparute dupa ploaie, astea ne sufoca! Nu ca m-ar deranja in vreun fel ca unii oameni n-au nimic mai bun de facut decat sa tranteasca banalitati pe o pagina web. Whateveeer, treaba lor, sanatate maxima la copii! Ceea ce ma deranjeaza e ca ma pierd in atata irelevanta. Tre’ sa stai sa cauti, nenica, mult si bine  pana dai de ceva mai de doamne ajuta. Abia ai de unde alege. Si ma si enervez uneori, desi…

…nici eu nu sunt un cal breaz. Scriu cum pot, cand pot, ce-mi vine in cap. Mai am multe de invatat in materie de scris si bloguri, multe multe! Dar macar atunci cand decid sa apas butonul de “publish”, ma intreb inainte: are vreo importanta cat de mica, macar pentru 2-3 persoane, ce am scris aici? E o balarie banala sau aduc in plus macar cat negru sub unghie? Are coerenta? Are cap si coada? Are un fir logic?

E asa de greu? Fac un apel la relevanta si coerenta! Tu’i mama ma’sii de viata.

RELEVÁNT, -A, relevanti, -te, adj. Care releva, care scoate sau iese in evidenta.
RELEVÁ,  relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidenta; a evidentia, a observa, a remarca, a sublinia.
RELEVÁ vb. 1. v. accentua. 2. v. semnala. 3. v. sesiza. 4. v. denota.
IMAGINÁTIE,  imaginatii, s.f. Capacitate omeneasca de a crea noi reprezentări sau idei pe baza perceptiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsa de această facultate; inchipuire, fantezie.
COERÉNT, -A adj. Constituit din parti care sunt strans legate intre ele si se succeda in mod logic; strans, inchegat, unit; coeziv.
TALÉNT, talente, s.n. Aptitudine, inclinare innascută intr-un anumit domeniu; capacitate deosebita, innascută sau dobandita, intr-o ramura de activitate, care favorizeaza o activitate creatoare.
INFORMÁTIE,  informatii, s.f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile.
LITERATÚRA Creatie artistică al cărei mijloc de exprimare este limba literara.

data logger

Isn’t it pretty?

Piesa asta imi aminteste de o zi de vara. E firesc sa ma bucur de ea intr-o noapte geroasa, fara caldura in calorifere. Asa, si era vara. Eram intr-o masina, vantul sufla valvoi prin geamurile deschise pana in scoarta, alungand canicula. A inceput “Everything’s gonna be alright tonight…”. O fata a dat volumul la maxim si a inceput sa danseze, in limita scaunului. Mi-a placut fericirea ei si de atunci imi place piesa. E chiar frumoasa. Orice fata e frumoasa cand e fericita.

Zapada e frumoasa cand ninge constant. Chiar daca e frig de crapa piatra-n patru, crapa-i-ar capul caprei, m-am distrat inotand prin nameti. Noroc cu bocancii mei oldschool. Mai stiti cand nu mergeam la scoala din cauza zapezii?

if you hear a song in blue

billie holiday – prelude to a kiss

Avatar, filmul fosforescent

Culori frumoase, o lume fantastica, sentimente nobile si o poveste cu morala, toate imbracate intr-o haina de efecte speciale duse la nivel de arta. Pe o planeta fosforescenta, oamenii sunt the bad guys, parazitii care distrug orice gasesc in cale pentru interese economice, fara sa le pese de elementul uman (ma rog, extraterestru). O paralela cumva la ce-i facem noi Pamantului in secolul 21? O comparatie cu instrainarea oamenilor de natura si de comunitate in favoarea individualismului tehnologizat? Da si da, sau cel putin asta am inteles eu.

Toate bune si frumoase, si totusi m-am usor plictisit. Asta pentru ca povestea e profund previzibila. Iar trei ore de efecte speciale spectaculoase si cam atat, im, e cam mult. Daca ar fi reusit James Cameron sa comprime putin actiunea, ar fi fost perfect. Iar componenta hollywood-iana a filmului m-a facut sa-mi dau ochii peste cap in momente care se doreau emotionante.M-am saturat pana peste cap de discursurile americane de mobilizare a maselor gen “Impreuna invingem, la arme, fratilor! Promit ca va fi bine”. M-am saturat si de povestile de dragoste frumoase, pure, romantice. Nu mai mintiti poporul cu experienta 3D!

Apropo de 3D, si fara legatura directa cu Avatar, nu stiu altii cum sunt, dar nu mi se pare mare smecherie 3D-ul. Poate am eu o sensibilitate ceva, dar ma cam dor ochii de treaba asta. E a treia oara cand vad un film 3D si, sincer, mi-as fi dorit sa le vad in format 2D. Se vede suficient de bine, clar, extraordinar si fara sa iasa personajele putin in relief. Dar cred ca trebuie sa ma obisnuiesc cu viitorul.

Asa, ziceam de Avatar. Pai merita vazut, macar pentru a realiza cam cat a evoluat industria cinematografica. Pe mine m-a facut sa-mi doresc sa am un pasaroi gigantic pe spatele caruia sa zbor full speed printre munti plutitori. Pfff, ce imagine!

Asa, si ne mai aminteste putin ca suntem oameni, nu robotei care functioneaza pe bani. Cred ca uitam tot mai des.

Meditatii la munca

Fara nicio legatura cu munca in sine, am ajuns intamplator pe un “profil de blogger” care isi incepe descrierea propriei persoane cu  “loooong story”. Mda, am inchis fereastra imediat. Genul asta de inceputuri nu-mi spun decat ca ori te crezi interesant, ori nu prea ai nimic de zis. Si eu am o long story, si tu ai o long story. In afara de cazul in care urmeaza sa ne casatorim, sincer, nu cred ca ne intereseaza pe niciunul dintre noi o poliloghie egoista. Si poate nici atunci. Nu vreau sa ma iau asa de oameni aiurea. Ma scuzati pentru scurta repriza de rautate. A, mai inchid imediat, dar imediat, fereastra cand vad afirmatii de genul “sunt un/o rebel/a”, “sunt un/o ciudat/a”, “totul a inceput intr-o zi de toamna”. Voi cand le inchideti oamenilor site-ul in nas?

Meditatii la metrou

Zapada de zilele astea mi-a starnit usor spiritul Craciunului. Spirit care a lipsit cu desavarsire anul trecut, de exemplu, si il credeam pierdut forever. Si mergand azi in metrou, ma intrebam ce rost are. Daca nu crezi ca Iisus s-a nascut de Craciun si daca te enerveaza consumerismul caracteristic sarbatorilor, cum poti sa simti ceva? Dar parca imi parea cumva rau ca nu mai simteam nimic. Si pentru ca nu pot sa renunt la Craciun fara sa ma lupt temeinic cu mine insamie , mi-am gasit explicatie. M-am hotarat ca oamenii sunt atat de pierduti in cotidian incat uita sa sarbatoreasca ce au mai scump. Uita sa ia o pauza si sa petreaca timp cu familia, sa le faca un cadou frumos si macar timp de cateva zile sa fie veseli si darnici. Pentru asta e Craciunul. Pentru familie si placerea reuniunii in jurul unui brad calduros, la adapost de gerul de afara. Iar revelionul, well, ala e pentru sarbatorirea prietenilor, pentru inceputuri si betii de pomina. Adica bem pentru “zilele ce-au fost trecute, pentru noptile negre si slute, pentru zilele ce au sa vie, pentru noptile cu iasomie”. Era musai sa existe un moment pentru a face acest lucru extrem de important, sa ciocnesti un pahar in cinstea trecutului si viitorului.

Bai, eu chiar am argumente temeinice aici. Mi-am reinventat spiritul sarbatorilor, nu trebuie sa mai fiu . Yey!

Umorul ca dezacord, fara numar

Azi mi-a fost dor de Caragiale si de umorul inteligent in toate formele lui. S-a intamplat in RATB, unde am avut deosebita placere de a sta cu urechea lipita de cabina soferului, unde urla emisiunea de dimineata a Carcotasiolor de la radio nu stiu care. Huidu prezenta oaresice stiri. Si incerca totodata sa fie amuzant. Eu cred ca i-a cam obosit umorul, pentru ca faimosul Carcotas n-a gasit alta gluma decat sa se ia de limba romana. La modul stalcirii pluralelor si comiterii de dezacorduri, cate trei bucati pe propozitie. Domnule Carcotas, cam cata lume care te asculta intelege ca faci greselile alea intentionat? Da-le apa la moara celor pentru care acordul subiectului cu predicatul e un mister total. Da-le un exemplu de “inteligenta” gramaticala, in speranta ca masele vor hahai isteric la discursul tau altminteri fad.

Glumele astea cu “succesuri” si “baietii vrea fetele” ma irita ingrozitor. A fost comic fix primele doua dati. Dup-aia a fost tragic. Pentru ca foarte multa lume vorbeste gresit, si nu in gluma. De la EBA la jurnalisti, bloggeri si tanti care vinde flori. Si sunt convinsa ca jumate din cei care zic in mod constant “succesuri” nici nu mai stiu care e pluralul corect al cuvantului. Stiti cum e vorba aia “Stramba-te mult, ca o sa ramai stramb”.

Criticam manelele intr-un snobism infatuat, dar nu ne dam in laturi din a folosi versurile lor pline de bombe lexicale in conversatiile de zi cu zi. E comic sa te iei de ignoranta altora, nu? Am putea arata ca ne duce capul ceva mai mult dand dovada de un umor care nu este atat de la indemana si de uzat. Dar e greu, frate, presupune un mic efort denumit gandire.

Asa cum au ajuns Mircea Geoana si Ecaterina Andronescu sa fie “garantati Vanghelie”, asa o sa ajungem si noi “mediocritate garantata”.

Huidu nu e, evident, singurul din imaginea asta. Televizorul e plin de emisiuni de divertisment si personaje care se chinuie sa fie comice. Umorul lor frizeaza penibilul. E atat de simplu, redus la glumite de nivelul clasei a 8-a, in cele mai fericite cazuri, si lipsit de orice sare si piper incat ma intreb cine naiba scrie scenariile si daca e cineva in lumea asta care s-ar putea distra vazand asa ceva.

Daca ni se ofera in mod constant greseli gramaticale, sub forma de umor, si simplitate in gandire, sub forma de divertisment, ne putem si obisnui pana la urma, nu? Ca doar in lumea asta conteaza numai țâțele, bă!