Nu stiu, un titlu, sa vad despre ce o sa scriu

Am fost acuzata recent ca scriu prea… rezervat, rece, fara (cum era?)… nu mai stiu, vibratie? Well, okay. Nu ar fi prima data. Cel mai mult mi-a placut aia cu gutuia. Acum ceva timp, sa tot fie o vreme, acuza suna altfel: nu inteleg nimic! Acum ma acuz eu pe mine: nu mai scrii! De ce nu mai scrii? Si nu ma refer numai aici, pe blog. Scrisul poate fi o terapie extraordinara. Ca sa nu mai zic ca atunci cand citesti back ai ocazia delicioasa de a te amuza pe seama ta.

Lasand acuzele la o parte, ca nu-s mi-a placute la auz, am iesit aseara. Expirat. Foarte expirat, dar m-am sfatuit indelung cu Leti in frig si nu ne-a venit o idee mai buna. La garderoba: 3 lei. 3 lei? Pentru ce 3 lei? Pentru 3 articole. Ok, geaca si hanorac…?! Si esarfa?? Trecem mai departe la bar, unde restul de la 10 lei se face asteptat si uitat pana la urma. Cu ocazia asta ne amintim de un taximetrist care ne-a povestit intr-o seara cum la nu stiu ce club de fitze el nu pleaca niciodata cu aparat, ca ce? Daca aia au bani sa bea, n-au sa lase 500 de mii la taxi? Aaaa, si unu’ i-a dat odata lu’ fra’su, tot taximetrist, 2.000 de euro pentru o cursa. Si daca tot vorbim de dolari, Abramovici a luat masa in oras vineri cu 50.000 de dolari, circa, iar bacsisul – 5.000.

Bon. Eu acuma de fapt imi omor ultima jumate de ora la munca sambata seara. Sssst, sa nu ziceti la nimeni, ca va zic si eu pe voi. Gata, ma duc sa ma costumez in emo sa serbez Halloweenul.

Future Farmville

Daca pe vremea cand agricultura era ocupatia de baza pentru mai toti muritorii de rand, ar fi existat internet si Facebook, sunt convinsa ca Farmville nu ar fi fost un joc prea popular. Cum ar fi sa vina taranul dupa o zi de prasit, plivit si ranit la vaci sa o ia de la inceput? Probabil ca ar fi fost ultimul lucru din lume pe care si l-ar fi dorit. Ma intreb daca peste cateva sute de ani, cand oamenii o sa arate ca-n Wall-e si masinariile o sa faca totul pentru ei, o sa li se para distractiv sa se joace de-a Jobul. Sa ia metroul, sa se duca la birou si sa concureze cu altii la treaba pe care o fac. Yey! “XY340 was doing his job when a purple human walked into the office. Oh, no!”

My plug in beibeeee

N-am ascultat-o demult, dar ma emotioneaza ca-n prima zi.
Si sangele o ia la fuga si plictiseala dispare instant.

Muse – Plug in baby

meteo

heeeeei, gimme back ma’ sunshine!

Arta inghesuielii

Cand exact in istoria noastra de mii de ani ne-am deprins cu arta inghesuielii? De ce nu face rabdarea parte din virtutiile cu care sunt inzestrati romanii? De ce trebuie sa ne calcam in picioare cu fiecare ocazie pe care o gasim, de la urcatul in autobuz, pana la intratul in biserica?

Ma gandeam acum ca poate o fi din cauza comunismului, a lipsurilor din magazine si a nevoii invatate de a pune mana pe ce apuci, cat mai repede. Dar au fost regimuri similare si-n alte tari, Spania sau Portugalia sa zicem, si acolo nu se calca lumea in picioare. Se sta frumos la coada pentru orice si, ca roman, te uiti uimit ca, fie vreme cat de rea, oamenii se urca in autobuz in ordinea in care au ajuns in statie. Tot ca roman, simti o nevoie aproape fizica de a te imbulzi in oricine e in fata ta, de a trece peste cadavre pentru un loc in metrou sau de a gasi tot felul de scuze pentru a te baga in fata. “Vreau sa pun doar o intrebare”. “Huuuuo, treci la coada nerusinatule stau aici de la 5 dimineata da’ nu ti-ar fi rusine si noi asteptam aici ca si tine huuuo derbedeule (voce din background: si eu tot o intrebare pun si stau la coada!)”. Aaaa, paranteza scurta. Eram intr-o zi la metrou, inghesuiala, nu era aer, Leti se face toate culorile, cu precadere aia alba, si se lasa pe vine, evident la un pas de a lesina. Nu s-a ridicat nici dracu’ s-o lase sa stea sa-si revina. Ce poti sa ceri. Am incheiat paranteza ca m-am si enervat acu’. Ce ziceam… Ca nu-mi plac aia care se baga in fata, daaaaar sa zicem ca cineva chiar pierde trenul sau chiar are o urgenta. Ai sa vezi vreo intelegere din partea cuiva? No f way.

Bai da’ e o arta pe bune. Tre’ sa stii sa te strecori, sa-ti pozitionezi coatele, sa arunci sacosa de la usa pana pe locul liber, sa-ti vina cuvintele spurcate la gura coerent cand e necesar, sa te uiti rece si nervos in jos ignorand fiintele umane din jurul tau si urmandu-ti scopul clar si bine stabilit de-a crea disconfort tie si celorlalti, uite-asa, de-a dreaq.

REALITATEA.NET – Înghesuială la Cotroceni cu ocazia sfinţirii bisericii din curtea Palatului

PS Probabil or fi si alte natii asa, nu stiu, ca nu le-am cunoscut.

Police in action

In timp ce fanii Poli se bateau cu cei ai lui Dinamo Zagreb…

Via Costin.

Obama face surfing

Obama n-a implinit inca 50 de ani si e deja as high as it gets. Nu numai ca e “leader of the free world”, dar si-a pus in buzunar si un Nobel pentru pace (how cool is that?) – pe care multi il vor contesta, fara doar si poate, invocand lipsa de dovezi concrete pentru care l-ar merita. Obama este deja criticat pe ici pe colo, si va fi si mai rau, si nu neaparat pe merit, ci pentru ca urmeaza ordinea fireasca a lucrurilor. S-a urcat pe un val foarte mare, dar valul se si sparge la un moment dat, cu mult zgomot. Sinusoidele fac parte din viata tuturor. Important e pe care parte a lor te prind alegerile si cat de bine te tii pe placa de surf.

Mai jos un sketch simpatic, de zilele trecute, din Saturday Night Live, emisiune care l-a sprijinit pe Obama in campanie.

Noi cu cine votam?

Asta ma intreba Ioana serile trecute. Am ridicat gratios din umeri ca o lady. Dupe cum ziceam mai jos, ma lasa rece, spre nervos de rece, toate optiunile. Iau totusi leapsa de la Costin si incerc sa gasesc un motiv pentru care l-as vota pe fiecare prezidentiabil. Provocare mare si motivele vor fi superficiale, caci daca aveam motive de fond, eram din alt film.

Basescu – sympathy for the devil; Geoana -ma amuza privirea lui de turturica debusolata si-l cred inofensiv natiunii (as opposed to daunator); Antonescu – pentru ca ar fi intens de hilar sa-l bata pe Basescu si vreau sa-l vad pupandu-se cu nevasta; Oprescu – pentru ca atunci cand faci constant alegeri gresite, poate ca trebuie sa actionezi contrar instinctelor.

Maries moare, statul rezista

M-am ferit sa mai scriu pe chestii de politica pentru ca cea romaneasca e un mare cah! Am stat calma zilele astea cand s-au destramat coalitia si guvernul pentru ca nu mai e nimic care sa merite comentat. Am incercat sa nu ma enervez prea tare, dar odata si-odata trebuia sa-mi sara tandara. Si asta s-a intamplat cand am citit ca Teodor Maries are peste 60 de zile de greva a foamei. E in greva foamei si e la un pas de moarte pentru ca statul nu respecta decizia CEDO de a inmana Asociatiei 21 Decembrie copia integrala a documentelor din dosarul revolutiei.

Statul e in mainile unor ipocriti care se fac frate cu dracul ca sa treaca puntea. Orice angajament luat in fata noastra e nul pentru ei, toti, fara exceptie. Ce e de facut? Cum sa-i dai jos cand n-ai pe cine sa pui in loc?  Maries moare pentru o idee, statul moare pentru ca noi n-avem idee pe cine sa punem la conducere – sau, de fapt, n-avem nicio putere.

In the meantime, in tara hobbitilor, Geoana se crede noul Stapan al Inelelor.

De la Stewie citire: You make me physically sick to my stomach, and I wish that you would get a heart attack.

Compunere

Iata ca toamna, al treilea anotimp al anului, a venit. Sau cum incepeau compunerile mele din primara, care apareau ca tema acasa, inevitabil, de patru ori pe an. Stiti ce-mi place mie? Nu, dar va zic. Imi plac primele semne ale fiecarui anotimp. Primavara sunt mugurii din tufe si soarele pe peticele de pamant uscate, mirosul de proaspat si promisiunea verii . Vara e prima data cand ies in tricou si nu mi-e frig. Toamna e soarele portocaliu si primul miros de frig, de racoarea bine meritata dupa canicula. Si apoi prima ninsoare. Atunci cand toata lumea tace. Toti. No, dude, I’m no high.