SabinaLand

De ce trebuie sa am un motiv sa-mi fac unghiile negre sau mov sau roz? Lucrurile nu sunt complicate. Uneori sunt doar asa cum par. O culoare fara substrat. Asa ca primavara. Primavara doar e. Cu copaci infloriti, iarba proaspata, plimbari in parc si miros de nou. Miros de avion si de bagaje, de munti si mare. Anul abia acum incepe. Pentru mine. No, si o piesa care-mi place de fix ieri seara, de pe la ora 19. Cand, apropo, era inca lumina. Which is preeeetty cool .

Disturbed – Down With The Sickness

Citesc intr-o carte ca Romania este cunoscuta doar pentru Nadia Comaneci si Dracula. Actiunea se petrece in SUA, in anii ‘80. Azi, 30 de ani mai tarziu, nu suntem cunoscuti pentru aceleasi chestii? S-o mai fi adaugat ceva la lista de “lucruri pentru care suntem cunoscuti”? Cand eram in Spania am cunoscut niste americani. Dupa ce am facut cunostinta si le-am zis de unde sunt, o tipa m-a intrebat: “Oh, Romania. Isn’t that like… gipsy land?”

Multi se ataca cand tara lor e jignita, cand romanii sunt luati drept hoti sau cersetori sau mai stiu eu ce. Sunt prejudecati si e normal sa ne deranjeze. Dar, la urma urmei, daca tu esti un om ok si o sa mergi in alta tara si o a fii un om ok, sansele sunt mari sa te faci respectat. Asa ca ce conteaza cum ne vad altii? Ce conteaza pentru ce ne stiu altii? Poate si eu am prejudecati legate de americani, dar asta nu ma face ca atunci cand intalnesc unul sa-i zic: go away, you’re stupid.

Dirigul meu din liceu, un maser guru pentru cunoscatori , zicea ca incearca sa stie cat mai putin despre un om inainte de a-l cunoaste. Prefera sa-si faca singur o parere si sa nu se lase influentat de ce zic altii sau ce-a facut el in trecut. Chiar daca nu facem toti asta din prima, oricum prejudecatile dispar odata ce te apropii de cineva. De individ, nu de grupul din care face parte.

Sunt suceveanca, moldoveanca, romanca, europeana si pamanteana (poate si asta o sa aiba relevanta in ziua cand o sa intalnim martieni). Etichete care, de fapt, nu spun mai nimic despre cine sunt eu. Asa ca nu ma afecteaza ca Romania nu este cunoscuta pentru foarte multe chestii marete. Nu ma deranjeaza cand suntem numiti hoti sau tigani. Toate astea ne schimba neglijabil viata.

Stiti cum e cand te gandesti la o piesa si exact aia porneste in winamp? Interesanta treaba. Imi tot zice lumea ca nu mai scriu, ca de ce nu mai scriu, ca-s lenesa si alte alea. Scriu frate, scriu. Putintica rabdare. E primavara, sau ceva de genu’, ma uit si eu la coltu’ ierbii cum rasare, renunt la bocanci, treburi de astea soft. Little pleasures, adica. Acum dupa ce postez asta o sa mi se spuna ca scriu aberatii. Nimic nu va multumeste!

Catalin imi striga trezireaaaa, si pe buna dreptate. O sa fac si leapsa, mai tarziu, acu’ is cu treaba. Pana imi misc lenesele oase din degete sa scriu mai mult, uite un filmulet foarte dragut. Peace!

Eu stiu ca trupele au fiecare un sound specific si U2 il are pe-al ei. Dar totusi, mie mi se pare ca piesele astea seamana mult prea mult. Si ca orice film cu 1,2,3 continuari, tot prima ramane mai buna.

U2 – Where the streets have no name

U2 – Magnificent

Azi am fost impresionata de un baiat care cauta o fata cu ochi colorati (din pacate nu am nici ochi colorati, nici intre 32 si 42 de ani). Totusi, le are serios cu vorbele de duh. Va rog, cititi si luati aminte. Si nu uitati: “Omul e o fiinta saturabila”.

Altfel nu se poate. How does it feel, how does it feel?

Bob Dylan – Like A Rolling Stone

Fost la roblogfest. Prea putine aplauze pentru castigatori (adica pentru visurat, mama si tata lui – la cererea publicului). Muzica asa-si-asa, semi-gol dupa anuntarea castigatorilor. Adica, eu nu inteleg, poate e de la bere, lumea a venit sa nu aplaude si s-a carat acasa?