SabinaLand

Am primit o leapsa de la Lucian.

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.

So… Cartea din geanta – Val Valcu, “Jurnalismul social”.

“In schimb, atunci cand se dau publicitatii rezultatele unor sondaje de opinie privind intentia de vot, cercetarea va fi contestata de toti cei care sunt de alta parere sau care au alte interese. “Sondajele sunt manipulate”, spun criticii. “Normal ca s-a ajuns la acest rezultat, doar cercetarea a fost comandata si platita de partidul X”, vor aduce ei argumente. Sociologii nu se obosesc sa raspunda la aceste acuze.”

Dau mai departe la Adinoxela, Pozaru, Ka, Mordax, Tudor, Denisa. Redactare placuta!

desi colegii mei sustin ca nu a venit (”poate asa o fi aratand primavara la tine la suceava”), mie faptul ca nu mi-au degerat degetele prin manusi azi dimineata mi s-a parut imbucurator. mi-a trecut putin bucuria ascultand stirile la radio pe drumul spre birou, cand am auzit ca nu stiu ce conversatie ar fi purtat la telefon base cu melescanu, ca l-ar fi amenintat. o la laaa bla bla. adica, pe bune acum, sa fim seriosi! pentru ce mai ascultam ce zic politicienii? pentru ce ne mai intereseaza ce fac daca oricum deciziile sunt intoarse de la o zi la alta, legile sunt declarate neconstitutionale, avizele fara documentatie suficienta, wannabe-ministrii cu boacane la dosar… politica romaneasca e ca “tanar si nelinistit”, in sensul ca poti sa nu te uiti la 1000 de episoade, ca oricum nu se intampla nimic esential si te prinzi in 5 min. ce s-a intamplat intre timp, cand te uiti la episodul 1001.

mi-am amintit azi cum in 1996, cand aveam 12 ani, am fost entuziasmata atunci cand a castigat constantinescu&co. ma uitam la televizor cum vorbea multimii si simteam ca “o sa se schimbe ceva” (ce exact, nu m-am intrebat, dar era de bine), si stiu ca am scris chiar si in jurnal despre asta. it’s all been downhill from there. am crezut ca imi place politica, nu ca politician ci ca observator. am vrut sa fac multe chestii legate de politica. acum scriu despre asta si nici nu prea ma mai enervez, ci devin din ce in ce mai indiferenta, si-mi vine sa scriu despre genti, farduri si concertul lui kyle minogue.

neintelegere intre base si tari, din nou, poate asta o fi farmecul relatiei lor.
day 1&2: base vrea sa se intalneasca cu tari, tari zice ca nu vrea .
day 3: base vrea din nou, “hai mai tari, te astept la ce ora vrei tu, inainte de 11, dupa 4, vino”. tari nu vrea (.
day 5: base si tari se vad .
day 9: acum tari vrea sa se vada cu base. oare o sa mai vrea base? :-/

ain’t love great? 8->

adica, “A cauta cu de-amanuntul ravasind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbai.” e unul din verbele care ma definesc. ma bag cu tot cu caruta si cai in treburile altora (in apararea mea, caruta e mica si calul e manz), de la persoane apropiate la oameni pe care abia ii cunosc. sa-i spunem mai frumos, curiozitate. nu o fac cu rautate si o fac cu discretie, de obicei. il consider un viciu, nu ma pot abtine, vreau sa stiu, sa fac legaturi, sa mi se explice chestii care mi se pareau ca nu se incadreaza in logica lucrurilor, oricat de insignifiante ar fi ele. le tin pentru mine, imi ajunge senzatia de “click!”, cand intra piesele de puzzle una in alta. imi place sa construiesc povesti, povesti reale, si sa le vad continuarea. nu e tot timpul etic si “ravasind” ajunge uneori sa mi se aplice mie. dar ce viciu nu are si efecte nedorite? si, mai important, ar trebui sa ma tratez?