a cotrobai

adica, „A cauta cu de-amanuntul ravasind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbai.” e unul din verbele care ma definesc. ma bag cu tot cu caruta si cai in treburile altora (in apararea mea, caruta e mica si calul e manz), de la persoane apropiate la oameni pe care abia ii cunosc. sa-i spunem mai frumos, curiozitate. nu o fac cu rautate si o fac cu discretie, de obicei. il consider un viciu, nu ma pot abtine, vreau sa stiu, sa fac legaturi, sa mi se explice chestii care mi se pareau ca nu se incadreaza in logica lucrurilor, oricat de insignifiante ar fi ele. le tin pentru mine, imi ajunge senzatia de „click!”, cand intra piesele de puzzle una in alta. imi place sa construiesc povesti, povesti reale, si sa le vad continuarea. nu e tot timpul etic si „ravasind” ajunge uneori sa mi se aplice mie. dar ce viciu nu are si efecte nedorite? si, mai important, ar trebui sa ma tratez?

3 Comments on “a cotrobai”

  1. si ce-ai mai descoperit de data asta?:P nu exista tratament, parerea mea, si nici nu cred ca vrei sa te tratezi + cred ca mai multe sunt efectele dorite decat alea nedorite 😀

    ps. mi-a placut: „calul e manz” :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
12 + 22 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.