Azi orasul a fost pe slow-motion. Masinile si oamenii se miscau in ritmul lent al fulgilor, sau cel putin asa mi s-a parut mie. Am inceput sa ma panichez pe la pranz, cand lumea tot venea si spunea ca ninge, ninge, ninge! Mare bucurie, mare isterie! Pentru mine, panica. Si? S-a depus? E polei? Ninge tare? Oare cat mai ninge? Ei bine, nu aveam chef sa derapez, ma si vedeam cu masina invartita in mijlocul drumului lovind tot ce prinde in jur.…