Citeam zilele trecute depre un protest al soferilor din Bucuresti legat de lipsa locurilor de parcare si de ridicarea masinilor parcate in locuri nepermise. Problema locurilor de parcare este una atat de veche si de grava pe cat e cea a cainilor vagabonzi, iar primarii par pur si simplu indiferenti.
Era o dimineata de toamna timpurie si aveam niste treaba prin oras.…
Azi orasul a fost pe slow-motion. Masinile si oamenii se miscau in ritmul lent al fulgilor, sau cel putin asa mi s-a parut mie. Am inceput sa ma panichez pe la pranz, cand lumea tot venea si spunea ca ninge, ninge, ninge! Mare bucurie, mare isterie! Pentru mine, panica. Si? S-a depus? E polei? Ninge tare? Oare cat mai ninge? Ei bine, nu aveam chef sa derapez, ma si vedeam cu masina invartita in mijlocul drumului lovind tot ce prinde in jur.…
Doamnelor si domnisoarelor (si chiar domnilor metrosexuali),
Fiind la cumparaturi de Craciun, invartindu-ma printre cercei colorati, caciulite cu urechi si manusi fara degete, o prietena ma trage de geaca si imi spune entuziasmata: hai, hai sa-ti arat ceva! Ce-o fi, ce-o fi? Era un gloss. Roz, intr-un tub normal, de gloss. Dar asta nu e totul! In mod cu totul senzational, daca te dai cu el pe buze, iti scade apetitul.…
Ea: Ma duc maine in Militari sa-mi deschid cont in banca.
El: La ce-ti trebuie tie cont in banca?
Ea: C-asa vreau eu.
(sunet de palma)
Ea: Ce dai, animalule?
El: Scroafo!
(se saruta indelung)…
Poluarea oraşului e completată de poluarea aerului condiţionat. Feţele nu sunt încruntate numai pe stradă, ci şi în blocuri, la muncă, la şcoală, pentru că ne place să fim cârcotaşi şi nemulţumiţi. Nu ştiu exact de ce se întâmplă asta, dar eu una încerc să mă tratez.
De aia îmi plac blocurile foarte înalte, mă simt ceva mai departe de aerul îmbâcsit, de aia îmi plac ferestrele deschise şi de aia oricând văd un om vesel încerc sa stau în preajma lui.…
Completez lista mea de cadori pe care le vreau de la mosu’ craciunu’. Azi pe ploaie frig si ametita de stergatoare am realizat ca imi doresc la masina viteza 1 jumate. Sa pot merge constant cu viteza melcului in spatele coloanei. Viteza intai e prea putin dupa ce te-ai urnit, dar la viteza a doua deja dai in bara urmatorului. 😀
Asta imi aminteste de vesnica masura inexistenta dar mult dorita la papuci de 37 jumate.…
oricare alt instalator e imbecil si face treaba proasta, foarte proasta, cea mai proasta
orice reparatie e grea, complicata, necesita multa analiza si scarpinat in cap
orice reparatie trebuie acompaniata de oftaturi si injuraturi la adresa punctului unu, altfel nu iese
10 minute inseamna mult, foarte mult, cel mai mult – totul putea fi evitat daca nu exista punctul unu
vei mai avea nevoie de el, si face totul sa bage panica in tine in sensul asta…
Astept ziua in care luminatele minti ale stiintei mondiale vor dezvolta masina de buzunar. Sa ajung cu ea in fata blocului, sa apas pe un buton si sa se reduca la dimensiunile unui bagaj de mana, ce incape in lift si in holul garsonierei. Oricum, e mai probabil sa se ajunga la asta inainte sa se construiasca mai multe locuri de parcare in Bucuresti.…