Sabina Varga
-
Un an de la noaptea in care am plans (un râu)
Era 2 si ceva noaptea si ma pregateam sa las capacul la laptop si sa pun la cale cateva ore de somn. Cu mana pe capac, dau un ultim click pe Twitter si vad “Michael Jackson a murit, din pacate”. WTF?, am zis. Si m-am gandit ca o fi vreo metafora exagerata, dramatizata, asa cum…
-
piesa fara titlu, dar comica
Nu prea am timp sa zic acum si nici nu prea sunt multe de zis. Ce se intampla zilele astea in Parlament si-n politica seamana, de fapt, fac parte dintr-o piesa de teatru de-a lui Caragiale. Magicul I.L. Caragiale s-a intors sa scrie inca o piesa, asta e tot. Si noi o citim si ne…
-
o cafea, o muzica si-o margareta
Mai, nu stiu ce cauta margareta in povestea asta. Pe cuvant! Ma uitam in gol la televizor, raspundeam cu placere la un mail si m-a apucat cheful sa scriu ceva usor, simplu, relaxat, ca atunci cand bei o cafea dimineata la soare (cu umbra), cand aerul nu e nici racoros, nici cald, cand lumina de-afara…
-
principii de viata… cuvinte mari
Tomata imi da o leapsa dintr-aia cu greutate existentiala. Si anume, sa insir zece principii de viata. Principii de viata? Pe vremurile astea moral turmentate? Bine, sa incerc. un. berea dupa vin e-un chin. (principiu de mare importanta tradus si adaptat in mai multe limbi de circulatie internationala) dos. orice-ar fi, baga o muzica. &…
-
vorbesc cu voi. spuneti si voi ceva 🙂
Cu tot cu arhiva de pe decedatul yahoo 360, blogul asta are vreo patru ani. Cu diferite infatisari, cu diferite stiluri de scris si cu cititori care unii m-au uitat, altii au ramas :). Cu pauze de luni intre texte, cu pauze de ore. Uneori mi-am propus sa scriu mai des si am reusit pentru…
-
un etaj mai sus
Mergeam cu liftul ieri. Si, intre etaje, m-am intrebat: cand exact am devenit eu masochista? La modul metaforic, va rog sa nu “sariti” in concluzii deocheate. Pentru ca mi-am pus intrebarea pe la etajul 4, pana la 10 am avut timp sa analizez. In copilarie, in liceu, cand si de ce s-a intamplat? Cand si…
-
dor de scris, scriind in gol
Mi-e dor sa scriu. Si aici, pe blog, si oriunde. Pe foi albe, goale, in jurnal, la final de zi, la un ceai, in bucatarie, in timp ce soarele apune si de fiecare data cand ridic ochii luminile din blocuri sunt mai multe. Sau noaptea, renuntand sa ma chinui sa adorm si cedand in fata…