În bucătăria mea, mișună tot felul de lucruri. În primul rând, gândacii. Într-o garsonieră, într-un bloc imens așezat pe un depozit de gunoi, într-un oraș infestat, nu poți scăpa de ei. Am dat cu otravă, cu papucul, cu nervi, cu spumă pe la găuri. Revin mereu, ca niște gânduri obsesive.

Apoi mai mișună prietenii când ne adunăm la o seară de poker. Un pahar mai mare nu ai? Pun și eu de-un popcorn. Câte minute? După, mișun eu să adun gunoiul.

Când pun de-o cafea sau fierb un ou, mișună gândurile uitându-mă la apa din ibric. Alea, ca gândacii.

Bucătăria și ea, ca orice bucătărie. Mobila stă, mașina de spălat învârte, frigiderul se uită gelos de pe hol. N-am prea multă veselă, că n-am loc. Filtrul de cafea ar trebui spălat și storcătorul de fructe a fost cam scump să-l arunc. Între ele, mișună particulele, că așa am auzit. Nimic nu e solid și totul de amestecă. Adică și eu cu gândacii.