Văd multă îndârjire zilele astea în bula mea (Facebook, Twitter și offline). Orice ar zice sau face Firea, Dragnea și PSD e hulit, înjurat, blamat. Cei care ies să îi susțină, aduși sau nu cu autocare, sunt „spălați pe creier, plătiți, manipulați”.

Vă sună familiar? E discursul folosit împotriva celor care au ieșit în stradă împotriva Guvernului PSD sau au huiduit primarul pe stadion. Discursul are nuanțe, dar asta pentru că se adresează unui public țintă diferit. Esența, însă, e similară: noi avem dreptatea de partea noastră, ei sunt plătiți și manipulați pentru a-i susține pe cei care perpetuează nedreptatea.

Așa cum ție ți se pare absurd discursul lor, lor li se pare absurd discursul tău. Deasupra, sub steagul divide et impera, niște politicieni își văd de treabă.

Suntem într-un cerc vicios al comunicării. Țipăm unii la alții și nimeni nu ascultă. „Nu ne luați pensiile” vs. „Nu ne luați justiția”. Nu poți desființa niciuna dintre nevoi. Și pensiile, și justiția sunt necesare pentru un ecosistem funcțional.

Trebuie să ieșim din acest cerc vicios pentru că perpetuarea lui e fix ceea ce-și doresc politicienii corupți.

Primul pas e să înțelegem că ni se spune tuturor același lucru, dar cu alte cuvinte. Nu există „noi” și „ei”, există cetățenii care împreună trebuie să ia cele mai bune decizii, asta dacă ne place democrația. Iar cetățenii trebuie să vorbească și între ei, nu numai prin terți care distorsionează mesajul. Nu e greu. Trăim toți în același loc.

Al doilea pas e să știm că nu convingi pe nimeni spunându-i că nu are dreptate. Poți să speri să-i schimbi părerea ascultându-l, dându-i dreptate pe ici, pe colo, și sugerându-i câteva idei alternative care nu-i contrazic total poziția. Și făcând asta în mod repetat, cu răbdare.

Al treilea e să deschidem mai des discuții (politicoase) despre politică. Sunt mereu surprinsă de ce idei descopăr în jurul meu. Sunt discuții incomode, dar dacă e un moment în care să ne pregătim pentru următoarele alegeri, e acum. Nehotărâții/absenții sunt mulți și acolo e speranța să nu lăsăm frâu liber partidului-stat.

Al patrulea e să avem un discurs pozitiv, în general. Știu că e greu să nu-ți descarci nervii pe Facebook și la bere când simți neputință în fața corupției și hoției. Dar hai să propunem și soluții. Să ne implicăm în politică și societate, oricât de lene ne-ar fi. Ieșitul în stradă are rolul lui, dar e unul limitat. Sunt multe exemple de oameni care iau atitudine în fiecare zi, de la lucruri mărunte, cum ar fi să nu tacă dacă nu sunt de acord cu ceva, la lucruri mari, cum ar fi să fondeze un partid. La mijloc, sunt o grămadă de alte posibilități.

Mi s-a zis de multe ori că sunt idealistă când am susținut că doar printr-o atitudine pozitivă poți construi ceva. Nu zic să speri ca prostul sau să te lași călcat în picioare. Zic că acolo unde e loc de binevoință, să o arăți. Unde e loc de comunicare, să nu țipi. Unde e loc de cooperare, să nu închizi ușa. Din nou, mă refer la relația cu cei din jur. Cei care ne enervează cu părerea lor diferită. Așa cum și tu îi enervezi cu a ta.

Nu trebuie să fim toți de acord. Opoziția și Puterea sunt la fel de importante. Ar fi frumos, însă, să ne și reprezinte și să nu trăiască nimeni cu iluzia că acum ar fi așa.