never ever

luna dupa luna dupa luna apune trista ca oamenii danseaza fara griji si ei nu stiu ca anii 90 sunt anii 60 si ca niciodata nu vor mai dansa fara aceleasi griji sub aceeasi luna pe-acelasi nisip cu-aceleasi zambete in jur. soare dupa soare rasare vesel ca oamenii si-au baut cafeaua sau ceaiul negru sau cereala cu lapte si pentru cinci munte s-au simtit plini de viata si-au pasit peste pragul apartamentului cu poate, poate, azi. soare dupa soare dupa soare apune si nu vede berea si vinul si ceaiul de musetel si cearta si stirile cu fete si fotbalisti si masinile triste asteptand intr-o coloana infinita cafeaua de maine dimineata. luna dupa luna dupa luna rasare si spera iubire si vise cu stele si lumini calde dinspre pamant adunate in focare cu brate de paianjen. retea dupa retea dupa retea se intinde si aduna cuvinte imprastie imagini porneste revolutii reverva bilete spre capatul lumii cu 50 de euro si poarta un noapte buna de la un suflet la altul. zi dupa noapte, anii 90 sunt anii 60 si alti oameni danseaza fara alte griji pe nisipul faramitat din sticlele pe care le-am spart si-am ras si-am dansat pe-o plaja intr-o vara sub o luna care-a plecat. nicicand dupa altadata stateau intr-o barca si priveau nepasatori cum luna trista si soarele vesel fugeau unul dupa altul, in timp ce andreea esca remarca in deschiderea jurnalului: „ce repede trece timpul”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Solve : *
28 − 9 =


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.