Intr-un fel suntem aceleasi, intr-un fel suntem altele. Suntem aceleasi fete, zece ani mai tarziu. Doar ca am mai trecut prin niste dezamagiri, niste succese, niste monotonii si rutine. Ne-am mai tinut de mana prin una rea si una buna, dar tot alea suntem in esenta. Am mai uitat din vise. Ne-am facut vise noi, iar pe altele le-am ajustat. Unele vise au ramas intacte in ciuda. Sau tocmai datorita. Cea mai mare diferenta e ca acum nu doar auzim, ci stim pe pielea noastra in ce hal de repede trec anii. Si vedem schimbari. Suntem tinere. Si-o sa mai fim mult si bine. Dar acum stim. Acum am vazut cu ochii nostri. N-am vazut mult. Am vazut putin. Suficient cat sa simtim un imperceptibil fior de panica de fiecare data cand soarele merge spre apus.